Despre dragoste

Mi s-a făcut poftă să scriu despre dragoste.
1. Îmi amintesc vag despre anumite nopți în care mă întorceam de la o întâlnire cu un băiat. Nu-mi amintesc ce băiat, atunci, ca și acum, n-are importanță. Ţin minte doar faptul că ne plimbam. Adică nu voiam să ajungem undeva anume, nu aveam o țintă precisă, deși era drumul către casă. Pașii urmau unul după altul cumva a lehamite, doar ca să nu stea pe loc, în fond n-aveau nici o legătură cu mine. Mi-e dor să merg cu cineva pe o stradă așa, fără să mai știu că am picioare și că ele merg.
2. Există bărbați care îmi plac instantaneu, înainte să vorbească sau să se miște. Uneori, cred că unora dintre ei le plac și eu, în același fel - compatibilitate fără urmări, că sunt persoană căsătorită, responsabilă și-mi iubesc soțul (în primul rând). Dar mai dă-le dracului de urmări, că eu am poftă să scriu despre dragoste. Deci, așadar, față în față cu un astfel de bărbat, vorbim. Ei bine, indiferent ce spune, e perfect, e doar o confirmare a desăvârșitei potriviri dintre noi, o confirmare a căldurii fizice a inimii, înmuiată și deschisă și umilă și calmă. Nu e imaginație, nu e ceva ce mi-am dorit dar n-am avut parte, e exact ce mi s-a întâmplat de fiecare dată când m-am îndrăgostit. Şi mi-e dor sfâșietor să mai fie odată, să nu cunosc un bărbat și să fie desăvârșit, și mai ales să fac acum ce n-am făcut niciodată la o primă întâlnire, din timiditate - să-l iau de mână și să zâmbesc liniștită și fără frică, și el să știe că nu contează cât e de deștept, sau arătos, sau ce prostii spune, eu sunt oarbă la orice nepotrivire și nu-mi pasă.
3. Cândva, de obicei vara, când pielea e caldă și puțin umedă, când femeile poartă rochii lungi și ușoare pe care le clatină vântul, stând pe ceva nepotrivit cum ar fi un gard, sau sprijinite de capota unei mașini, și privesc în jur, se întâmplă să treacă un bărbat căruia îi prind privirea. Din întâlnirea asta vizuală se naște o dorință sfâșietoare de a face dragoste cu acel bărbat atunci și acolo. Faptul că nu se întâmplă nimic e ca pelinul de amar.
4. Din dragoste se fac mâinile sensibile ca antenele melcului. Înaintează și se retrag, palpează, mângâie, gustă, netezesc, învață curbe și asperități, află locuri. ”Și apoi într-o zi oarecare” - ca să citez și eu pe cineva - ating pielea unui iubit, care poate nu e același , și-și amintesc exploziv de sensibilități uitate. Atunci se lichefiază din nou, cuprind mai mult și mai profund straturi de epidermă necunoscute anatomiei și dragostea prinde gust de iarbă proaspătă, doar dintr-o atingere. Când vine vremea somnului, dragostea adoarme cu capul cuibărit între omoplații bărbatului, cu mâinile odihnite pe sub mâinile lui. Da, este vorba despre sex aici, despre sex mult și bun.

Atât pentru luna februarie. Dacă mă enervez și în martie (și presimt că așa o să fie), continui.

să colorăm

cum merge treaba? ăăă? ce faceee băiețiiiii?
n-am nimic de comentat, asa ca bag niste poze. sa fie si pe blogu meu nițică culoare. ia poftim:

 

chestii vii la soare

 

  

foarte sexi creaturi. pe vremea când mai aveam frunze prin curte.

 

picnic idilic pe marginea gârlei, tot pe vremea aia cu frunze. am glorificat deja gârla, așa că nu insist. snap-shot-ul e idilic, cuplul e dereglat în limite absolut normale.

 

  

niște copii ai mei. dereglați la fel de normal ca și părinții.

 

eu. citesc. o carte despre animale. și familie.

cam asta e. la revedere.