smara

Vorbitor

2011-12-19T12:36:00.000+02:00

”Vorbitor” - un documentar de Radu Muntean și Alexandru Baciu, la HBO.
Mă gândesc de cele mai multe ori la oameni împărțindu-i în categorii clar definite: inofensivi, infractori, culți, demni de încredere, periculoși..... E o prostie. Societatea tranșează juridic și social problema și îmi transmite rezumatul vieții unui om într-un cuvânt sau o frază, iar eu, îngustă la cap, o iau de bună.
Documentarul de mai sus arată oameni din pușcărie, închiși pentru 5,9,16 ani pentru omor sau alte infracțiuni grave, care vorbesc doi câte doi despre dragostea dintre ei. Unii sunt urâți, alții nu. Tineri, sau mai bătrâiori. Absolut toți vorbesc despre femeia unică sau bărbatul vieții lor, despre sufletul pereche pe care l-au aflat întâmplător printr-o scrisoare, o vizită la vorbitor sau o recomandare din partea altui pârnăiaș. Oamenii sunt îmbrăcați frumos, se țin de mână, nu fac greșeli de exprimare și folosesc cuvinte care te surprind, aș fi zis că e un film prost făcut cu actori care pretind că sunt criminali dar nu pot să iasă din pielea lor de oameni normali, de care poți să te lovești întâmplător la piață la Obor sau în autobuz. Dar se pare că nu-i așa, altele sunt filmele proaste, ei sunt chiar oameni ca mine dar fără școală, fără statut social, oameni care au greșit grav și și-au dat cu naturalețe încă o șansă. Dumnezeu știe dacă au dileme morale, regrete adânci despre ce au făcut, asta nu se vede atunci când vorbesc despre iubitul sau iubita lor, pentru că au ochii luminoși pe care și-i feresc de camera de filmat din când în când, cu o rușine plină de grație.
Discuția despre infractori și pedeapsă, despre șanse de reabilitare și integrarea reală după pușcărie nu poate fi, cred eu, rezolvată atât de simplu și unilateral, problema socială ”are multe aspecte”, dar nu cred că despre asta e vorba acolo. E pur și simplu un film despre dragoste care mi-a făcut bine. Recunosc cinstit că mi-a reamintit cât de multe zac într-un om, indiferent de unde provine și care e povestea vieții lui, iar pentru această schimbare binevenită de perspectivă le mulțumesc cu respect celor doi domni care au făcut documentarul.

Cuvinte de scris

2011-11-17T10:40:00.001+02:00

Cercevea, mahala, bască. Griuliu.
Dacă mă uit în caietul cu dictări pentru fii-mea, pot să recuperez exact starea de spirit din ziua respectivă. De unde deduc că treaba e interactivă.
Când scrie cuvinte pe care nu le folosește în mod curent, scrie mai încet, în consecință mai frumos. ”Harbuz” se prezintă cu litere egale, frumos înclinate la același unghi; ”mama” e jale. După ce termină cuvântul complicat, se mai uită odată la el ca să-l admire și dup-aia mă întreabă ce înseamnă. Se gândește puțin la el și pot să-mi imaginez cum i se formează instantaneu în cap poza cu obiectul cu pricina și tot decorul adiacent. S-ar putea ca lumea să fie mult mai bogată pentru copii și datorită încetinelii cu care scriu la început, pentru că au timp să se gândească efectiv la cuvinte și la înțelesul lor.
Cuvântul scris a schimbat fundamental lumea interioară a cititorilor de cărți. Ei sunt oameni deosebiți de ceilalți, cei care ”vizualizează” și ”aud”. Imaginea aridă a înșiruirii de semne negre pe o pagină albă obturează binefăcător informațiile vizuale și auditive reziduale; ochiul se întoarce către înlăuntru și creează o lume paralelă interioară, asemenea înțelesului celor citite. Orice cititor compulsiv cunoaște senzația pe care o ai atunci când ridici privirea din carte și ochii se lovesc, mai mari și mai înțelegători, de ceea ce te înconjoară. Realitatea se vede mai bine de după cărți.
Acum vreo două zile am ieșit cu Maria cu bicicletele pe stradă. La colț, o mașină parcată lângă trotuar. Din partea opusă venea o mașină de școală de șoferi, cu o domniță holbată la volan. I-am spus Mariei să tragă pe dreapta, ca să nu impacientăm cucoana de la volan, iar copilul care nu e încă sigur pe bicicleta fără roți ajutătoare s-a sprijinit cu mâna de mașina parcată. Un boșorog de pe trotuarul celălalt mă admonestează :”nu vezi că poate să zgârie mașina cu ghidonu'? ai grijă ce face copilu ăla!” Am pus frumușel cricul la bicicletă, m-am dat jos și l-am invitat răstit să vină să se uite dacă mașina e zgâriată, după care l-am întrebat,ca o tâmpită, dacă e mașina lui. Bineînțeles că nu era. Cretinul ridică din umeri și dă din cap drept răspuns, adică ” las' că nu asta e important, esențial e că fătuca a respirat abraziv către mașina aia care nu e a mea sau a lu fi-miu, dar eu tot o ard pe dungă pe trotuar, nu m-am putut abține să nu-ți zic”. Plină de draci, mă răstesc disprețuitor, în timp ce încalec pe bicicletă : ” hai dom'le vezi-ți de treabă, decât să pierzi vremea pe-afară, mai bine-ai pune mâna pe-o carte!”. Am dat colțul cu bicicletele, după care m-am oprit ca să râd ca proasta de replica zdrobitoare cu cartea. Sper c-a luat-o ca pe-o înjurătură, dar mă-ndoiesc, eu așa am avut intenția, dar m-a trădat vocabularul.
Eeeeiii, boieri dumneavoastră, cam așa stau lucrurile azi. Griuliu luminos. Vreme de bască.

Monarhie

2011-10-26T13:17:00.002+03:00

Ce se mai aude despre monarhie? Hăă?
Mă întreb câți cetățeni români se gândesc serios la restaurație. Care sunt avantajele și dezavantajele din punct de vedere social, economic și nu în ultimul rând (sau poate în primul rând) moral.
Eu sunt monarhistă. Adică vreau monarhie constituțională pentru România. Nu vreau să dau argumente pentru alegerea mea, sau să discut contraargumente, această discuție pro și contra se poartă între oameni mult mai deștepți și mai avizați decât mine - google it! Ce mi se pare important este că discuția nu s-a tranșat încă în spațiul public românesc, ceea ce vorbește îndeajuns atât despre calitatea subiectului, cât și despre calitatea interlocutorilor.
Îmi doresc cu toată rațiunea și simțirea de care sunt capabilă să mă scutur de dezgustul și lipsa de speranță cu care urmăresc spectacolul politic și social din România. Sunt femeie (adică proastă), prin urmare simt nevoia unui reper moral în societatea în care trăiesc eu și mai nou copiii mei, pe care carevasăzică nu-l am. Sunt conștientă că oamenii nu sunt perfecți, că sunt supuși greșelii, iar rolul esențial al instituțiilor statului (cred eu) este să reprezinte un standard spre care să acceadă oamenii imperfecți angrenați în sistem. În societatea românească, instituțiile statului sunt deturnate și formate după imaginea oamenilor care le conduc. Și ce oameni....
Îmi doresc să văd oameni conștienți de responsabilitatea pe care o implică un post într-o poziție de conducere, un minim respect pentru scaunul pe care îl ocupă.
În încheiere, mă înclin respectuos în fața unui om care face cinste cu decență poziției pe care o ocupă de la naștere - atenție! - fără să poată alege.
La mulți ani M.S. Mihai I.

La grădiniță, haideți cu toții

2011-09-26T12:08:00.000+03:00

am inceput ziua de luni ducandu-mi copilul la gradinita, la ora (marturisesc) 8 și 20.
la intrare, doamna directoare a grădiniței, încruntată, mă apostrofează ca pe un copil de școală, atrăgându-mi atenția că programul de primire al copiilor este până la ora 8 și 15 minute. Îngaim niște scuze, fiind evident (și adevărat) neinformată asupra orei limită până la care se primesc copiii dimineața în grădiniță. Doamna continuă, la fel de încruntată, comunicându-mi că de acum încolo ușa se va încuia la 8 și-un sfert. Cu viziunea penibilă asupra mea și a copilului nevinovat de 4 ani jumate stând în fața unei uși încuiate, urc scările cu furia clocotind în gât. La plecare, spun frumos ”la revedere” doamnei directoare. Mi se urează încruntat ”o zi bună”. Ușa e deja încuiată, o descui ca să ies, aud în urma mea cheia răsucindu-se la loc. Pârnaie.
Pe drum, încerc să-mi stăpânesc nervii, pentru că e luni și dacă o luăm așa de luni, am belit-o toată săptămâna. Încerc să-mi dau seama de ce sunt așa de enervată. Avea dreptate femeia? Avea. E datoria mea să știu până la ce oră pot să aduc copilul, e normal să fie obișnuit de mic să respecte un program stabilit pentru toți ceilalți din grupul din care face parte. Atunci?
Mi-am răspuns imediat. TONUL. ABORDAREA. Cine pula mea se crede cucoana asta, să-mi vorbească așa cum mi s-a vorbit 12 ani de școală românească? Am 36 de ani, 18 ani de învățătură, doi copii și nu stau la mila nimănui. Am recunoscut întotdeauna când am greșit, dar mi s-a suit sângele la cap de fiecare dată când mi s-a atras aternția asupra greșelii ca și când aș fi retardată sau rău-intenționată. Lumea asta în care ești vinovat din start și în care nu încape bunăvoință mă sperie și mă înrăiește, îmi doresc să-mi iau copiii și să fug în Antarctica să trăiesc printre pinguini. Dar înainte de asta, îmi doresc să am prezența de spirit să răspund corect și cu autoritate: ” de ce vă încruntați la mine luni dimineața? suntem la același nivel social, două persoane mature care-și datorează respect și amabilitate. Aveți dreptate, îmi cer scuze (din nou!), dar este ultima dată când vă permit să vă adresați în felul ăsta fals profesoral, mai ales de față cu copilul meu. Data viitoare, vă întorc spatele, iar dacă am o dimineață foarte proastă, o să vă bag, cu tot respectul, în pizda mamii dumneavoastră. Vă doresc o zi mai bună decât asta.”.
Cu mațele răscolite, continui la birou să mă întreb: de unde atâta revoltă? Nu e prima proastă care nu-mi vorbește corect, de obicei zâmbesc și dau la o parte persoana pentru totdeauna, că n-am timp să-mi ocup mintea cu închipuiți, am alți oameni de care să mă bucur.
Îmi răspund din nou imediat. Asta se întâmplă la grădinița unde îmi duc copilul! Nu sunt nebună să asociez comportamentul singular al directoarei cu restul grădiniței, care este acceptabilă, una peste alta. Dar fără să vreau, răbufnesc mici detalii care mă irită chiar din prima zi în care am înscris-o: o clădire tip, o răceală a spațiului disimulată de desene și afișe cu iepurași și prințese, un aer de instituție și de personal care vine la servici să semneze condica, o educatoare tânără, cu bunăvoință și suficientă pregătire, care dă impresia că a ajuns la o grădiniță de stat pentru că posturile bune au fost ocupate de alte educatoare mai relaxate și cu mai multă pregătire, copii din familii mai puțin înstărite încercând să-și afirme poziția cu hăinuțe noi și lucioase (și fiind lăsați să facă asta, pentru că, nu-i așa, competiția începe de la vârste fragede), evidenta ușurare a părinților că au unde să lase copilul în timpul zilei. Cel mai grav, nici o întrebare către și despre copii. De la sine înțeles că ei sunt mici și le arătăm noi ce și cum să facă, au capetele goale pe care o să le umplem cu ce trebuie să știe în primul an de școală, după care o să le umplem mai mult la școală, după care or să fie pregătiți să se încadreze în câmpul muncii într-o societate multilateral dezvoltată. Dacă au vreo părere sau sunt diferiți, să-și găsească un hobby după ce câștigă un salariu.
Gata, am terminat cu asta.
Fondul problemei este sistemul educațional românesc, în întregime, axat pe acumulare de informație și complet dezinteresat pe descoperirea potențialului specific fiecărui copil/elev/student și îndreptarea lui, cu bunăvoință și minimă psihologie infantilă , către direcția cu pricina. Asta ca să avem o societate de oameni maturi cu un oareșice respect față de ei înșiși, cât de cât mulțumiți cu realizările propriei persoane, în consecință cu un firesc respect față de ăilalți din jur. Oameni care privesc în urmă la o zi istovitoare de muncă și au o mică mulțumire inconștientă că au făcut bine, pentru că se pricep la asta mai mult decât omul de alături care a făcut și el bine altceva, pentru că se pricepe la asta. Uite-așa ajunge acasă unde zâmbește obosit soției și copiilor și-i ascultă povestind ce au făcut și ei bine în ziua aia, pentru că cineva la grădiniță i-a ascultat și s-a minunat de ce pot să facă și i-a învățat să facă bine chestia aia. Fiecare cu povestea lui, pentru că suntem diferiți și e firesc, fir-ar al dracului, ca eu să croșetez ciorapi la cinci croșete și vecinul să proiecteze piulițe pentru avioane. Lipsa de respect față de ceilalți și mândria cretină că ”ne pricepem și la asta” e cancerul societății românești, iar defectele astea se cultivă de la trei ani, în instituțiile de stat, unde spoiala de bucurie în fața copilăriei și a misterului frumos al creativității fără margini a unui copil este acoperită de jegul uniformizării și formalului ca regulă.
Am înscris-o pe Irina la ”Fast track kids”, un program opțional pentru copii între 3 și 8 ani, cumva similar cu sistemul Waldorf. Am fost invitată la o prezentare de o oră, unde un tânăr îmbrăcat ca mine, în blugi și tricou, relaxat și totodată firesc timid în fața a 10 necunoscuți, ne-a explicat cu răbdare și atenție despre ce e vorba, cum nu trebuie să așteptăm să descoperim un Einstein în propriul copil, cum trebuie să-l ascultăm pe respectivul copil și să-i răspundem la orice întrebare sau afirmație, oricât de absurdă ar părea, cu ”ciudat, nu m-am gândit la asta, de ce crezi că-i așa? se poate și altfel, sau realitatea e altfel, dar întâi povestește-mi tu ce crezi că se întâmplă”; cum este științific demonstrat că între 3 și 8 ani creierul uman înregistrează cea mai mare receptivitate la informație, cea mai rapidă procesare și cea mai pregnantă creativitate, după care coboară rapid și inevitabil către 0, adicătelea ce afli și cum te dezvolți la vârsta asta îți marchează restul vieții și copiii noștri, ce mai încoace-încolo, sunt mai buni și mai deștepți decât noi. Iar noi suntem datori să-i îndrumăm cu respect și autoritate justificată.
Asta se întâmpla joi dup-amiază, iar astăzi, în sfânta zi de luni, mi-am dus copilul la grădiniță la 8 și 20 de minute, iar copilul meu a fost martor involuntar la bâlbâiala stupefiată a mamei lui (ei) în fața răstelii lipsite de respect a unei cucoane necunoscute care habar n-are cum o cheamă pe fata mea, cu atât mai puțin pe mine, preocupată fiind cu paza unei uși. Pentru că domnia-sa nu a găsit fonduri anul acesta pentru asigurarea pazei în grădiniță, pază pe care părinții au stabilit de comun acord să o achite din fonduri proprii.
Deci, așadar și prin urmare, dacă Irina hotărăște să nu mă mai asculte și să țipe imperativ la mine ”că așa vrea ea”, să mă supăr pe copil? Să-l pun la colț și să-i spun ceva de genul ”uită-te la sor-ta ce cuminte e, așa trebuie să fii și tu, exact ca ea”? Sau nu?

Winter's bone

2011-02-08T10:44:00.000+02:00

Filmul regizat de Debra Granik este prima surpriză plăcută pe care o am cam de multișor.

Intriga este previzibilă, cei nevinovați și perseverenți izbutesc, până la final, măcar să rămână în viață (la urma urmei, e film american).
Construcția filmului, însă, nu e previzibilă de loc, e originală, minuțios exactă și dezvăluie o lume contemporană americană în care clișeele de Hollywood binecunoscute capătă substanță reală - mizerie socială și economică de fund de Missouri, atașament de clan, droguri și violență. E o imagine atât de proaspătă a tuturor acestor locuri comune, încât m-a lăsat cu gura căscată. E un film complet, care nu se încadrează într-un gen, pentru că e unic.
Bravo.

America.Ep.4-the end

2011-02-02T13:56:00.000+02:00

Seattle.
Acolo locuiește fratele meu Andrei, zis Oase (de pe vremea liceului, când era un slăbănog. Ulterior s-a apucat de tras de fiare, iar acum are 100 de kile și foarte mulți mușchi. E și foarte inteligent - doctorand în fizică și mare cititor. Îi plac foarte mult femeile și băutura).
Este momentul, din nou, să fac apologia GPS-ului american marca Garmin, care nu a greșit nimic și a găsit absolut orice i-am dat să caute. Acum 2 zile ne-am întors din Austria, unde GPS-ul marca Myo nu a binevoit să găsească aeroportul internațional din Viena. O fi neimportant. În fine.
Așadar, am descins în Redmond, o prelungire a Seattle-ului, acasă la Andrei. Cartier de străduțe cu case P+1 tip, înșiruite, cam cum era la Dublin, la Irina. Străzile frumoase, cu plantații îngrijite și copaci frumoși, colorați înnebunitor în nuanțe de toamnă. Zona e destinată în special imigranților care lucrează prin Seattle, la afaceri bazate aproape exclusiv pe tehnologie avansată (Microsoft are sediul principal acolo, spre exemplu).
Orașul este cumva peninsular, adică în afară de centrul cu clădiri foarte înalte, e împrăștiat în zone de dealuri, împrejurul unor limbi de apă . Nu ai nici o clipă impresia că te afli într-o metropolă sufocantă, ci mai degrabă într-un oraș care respiră larg la ocean.
Centrul este curat, îngrijit, oamenii aparțin evident unor clase sociale peste medie, n-am văzut cerșetori sau cartiere dărăpănate. Am urcat în Space Needle, un turn construit în 1962, de 184 de metri, de unde se vede tot Seattle-ul, până la granița cu Canada. Jos, alături, se află muzeul muzicii proiectat de Frank Gehry în stilul caracteristic - Andrei s-a exprimat plastic :”o grămadă de table răsucite”; I-am reamintit că el e fizician, nu arhitect, el ne-a reamintit că noi nu știm mai mult despre laseri decât să scriem ”pula” pe perete cu un pistol de jucărie, după care am încheiat amiabil la o cârciumă din centru.
Cam atât despre Seattle, e de mers acolo, totul e frumos și nu te deranjează nimic. Cam prea nimic, pe gustul meu.
San Francisco.
E, da, frățioare, acolo e America.
Pardon, era să uit de Medford. Ne-am oprit o noapte pe drumul dinspre Seattle spre SF, deși dacă te grăbești, ajungi în vreo 12 ore de condus pe autostrada 5. Dar noi nu grăbeam, așa că ne-am oprit. Nu se poate spune nimic despre Medford, pentru că acolo nu se întâmplă nimic, niciodată. E un oraș tipic american, fără sare și piper, de unde pleci vesel, mulțumit că nu trebuie să locuiești în el. Cred că sinucigașii din Medford își atârnă ștreangul de gât la fel de plat ca și orașul în care locuiesc.
Când am intrat în San Francisco, peste Bay Bridge, Dan s-a panicat nițel. Senzația a fost că intrăm printr-o gâtuitură, dinspre America largă, spre un loc al pierzaniei și pericolului necunoscut. Probabil că mersul prin spații atât de vaste, oboseala și experiența cu Seattle ne-a defectat adaptabilitatea la urbanul extrem. Soarele apunea peste ocean, podul enorm era ticsit de mașini pe toate sensurile, traficul ne împingea implacabil spre orașul aglomerat, cu turnuri înalte, apropiate unele de altele, iar restul spațiului părea construit în demență, ca să ocupe și cel mai mic locșor liber. Gps-ul și-a făcut treaba și ne-a adus în fața motelului Best Western de pe 9th Street, concomitent cu mașina poliției care tocmai descindea într-una din camerele de la etaj, pentru motive pe care n-am vrut să le aflăm. Doi bărbați ca brajii în uniform bleu, ne-au privit fugar în timp ce urcau scara, jucându-se neglijent cu cătușele și binecunoscutele bastoane de cauciuc. Din fericire, nu umblau la pistoalele de la brâu, dar păreau capabili s-o facă în orice moment.
Ne-am cazat grăbiți, ne-am descărcat bagajele și am plecat repede cu mașina prin oraș, nu de alta, dar în mașină ne simțeam mai în siguranță. La plecare, în holișorul înghesuit de la recepție ședea un individ înalt, îmbrăcat în piele, cu un papagal enorm pe umăr, însoțit de o duduie fardată violent care, probabil, se odihnea puțin de la treabă.
Cartierul aflat la sud de Main Street, adică spre continent, este ghetou de negri, curve și imigranți, exact ca în filmele americane. Mi-a fost frică să ies pe stradă, recunosc cinstit, așa că ne-am deplasat doar cu mașina. Primul loc unde am îndrăznit să coborâm a fost Fisherman's Warf , portul vechi al pescarilor la ocean, destinat turiștilor. Acolo, magazine înghesuite ținute de arabi, cu toate tâmpeniile produse în China, axate pe plastic lipit urât. În port există o zonă de tjghele metalice în fața restaurantelor cu specific pescăresc, tejghele la care poți să comanzi și să mănânci în picioare, cu doar 2 dolari, un super clamchowder cu scoici servit într-o jumătate de chiflă caldă, alături de un cerșetor jegos și doi chinezi vorbăreți. Pe jos, dâre de apă sau pișat. ”Uite fă păpușă ce frumos te-am adus!” rânjește Dan ghiduș, în timp ce-mi face o poză în ipostaza de mai sus. Cu gura plină, rânjesc și eu malefic, gândindu-mă ce-o să-i audă urechile de la soacră, atunci când o să vadă poza.
A doua zi am plecat la plimbare pe străzile din San Francisco. Treaba e foarte clară : casele de pe dealuri, aproape de ocean, aparțin ștabilor cu bani (nu doar îngrijite, ci și cu arhitectură frumoasă, elegante, dar nu mari), cum cobori într-o gaură, imaginea se schimbă sensibil, casele sunt la fel de înghesuite, dar mai neângrijite și mai sărace. Oamenii sunt orășeni get-beget, grăbiți, ușor nervoși (dar oricum mult departe de ce înseamnă nervos în București) și nu zâmbesc tâmp la orice. Altfel, la fel de americănește îndatoritori. Impresia generală este de forță urbană direcționată clar spre progres, cu orice preț.
Parcul Golden Gate adăpostește The museum of science și The art museum. Le-am văzut pe amândouă și m-au lăsat fără grai, așa că intrați pe Wikipedia.
Într-o dimineață, Dan a ieșit la o țigară în fața ușii camerei și s-a întâlnit lângă scrumieră cu un tânăr pletos și bărbos, cu căciuliță tricotată de hipiot, care i-a povestit în 10 minute istoria vieții lui, cum l-au buzunărit doi negri pe stradă într-o noapte și cum orașul ăsta e prea dur, așa că se pregătește să plece în Alaska. Întrebarea firească a fost ce căuta el pe stradă la unu noaptea, stând de vorbă cu doi negri, deși privirea blândă sugera clar că treaba avea legătură, probabil, cu un joint de marijuana.
Mi-a plăcut și m-a speriat San Francisco, așa cum ar trebui s-o facă un mare oraș, puternic și viu.
Cam atât despre America.
La întoarcere, în București, am privit o vreme orașul cu alți ochi, mai înțelegători. Acasă nu e atât de nasol pe cât credem și cu mult mai mic decât ni se pare. A fost revigorant, o vreme, să nu mai simt că suntem buricul pământului, ci doar diferiți, în altă parte de lume.
Hai România! La muncă, ortodocșilor!

Dictare pentru Maria (clasa a II-a B)

2011-02-01T14:22:00.000+02:00

Greierele era nervos.
Noaptea era luminată de o lună plină galbenă ca lămâia, iarba foșnea zgomotos, așa cum numai un greiere, sau cineva similar, poate să audă, dar una peste alta părea o noapte ca oricare alta.
Cu toate astea, greierele se frecă la ochi, scutură aripile și privi scârbit cărarea enormă din iarbă care se închidea încet în urma labelor enorme ale motanului. ”Cum este posibilă atâta nesimțire ?” gândi supărat, amintindu-și somnul adânc și sperietura zdravănă pe care o trăse-se atunci când se trezise brusc, stâlcit între două pernuțe ale motanului sus-menționat, care nici măcar nu avusese bunul-simț să se oprească să-și ceară scuze.
”Tâmpitul ăsta se crede mare vânător, dar face mai mult zgomot decât o privighetoare beată” cugetă greierele. ”În fine, dacă-l prind dormind, o să-i intru în ureche și-o să-i cânt un cântecel de-al meu, să-l vedem atunci cum i se pare somnul”. Apoi, mulțumit de dulceața răzbunării viitoare, se ridică, își trosni piciorușele și sări pe primul fir de iarbă mai înalt, pregătit să-și înceapă ziua, adică noaptea, de preferință cu un concert ușor în si bemol, nu de alta, dar figurantul ăla de greiere din lotul 5, firul de iarbă 12bis, se crede mare cântăreț. ”Îi scot eu muzica din cap, negreșit” hotărâ el, acordându-și piciorușele din spate.

America.Ep.3

2011-01-04T15:57:00.000+02:00

Dimineața, în Bear Valley, erau cca -3 grade Celsius si o pătură subțire de gheață peste toate cele. Ne-am amintit tremurând că în urmă cu două zile ne plimbam în maieu prin Los Angeles și am dat nume pentru prima oară acelui sentiment nedefinit, care nu ne-a mai părăsit până am plecat: America e un continent și noi făcusem deja vreo 1000 km prin a cincizecea parte din ea (să zicem București - Voluntari).

M-am gândit la spațiu, la faptul că SUA este o singură națiune și la miracolul că nu a fost niciodată condusă de o dictatură. M-am întrebat în ce stă puterea, sau lipsa puterii Americii, de a nu deveni un imperiu tip China, sau Rusia, iar răspunsul l-am găsit în echilibrul pe care-l intuiesc între resurse enorme, pe toate planurile, și lecția învățată impecabil că atunci când butoiul cu rahat explodează, americanul e pe cont propriu. Națiunea s-a format de la mic la mare, nu invers, a pornit de la comunități mici de oameni care și-au văzut de treabă și au observat în mod natural că împreună pot mai mult, dar n-au uitat nici un moment de unde au pornit, în consecință libertatea și drepturile inatacabile pe care le presupune sunt o consecință a unui raționament logic: dacă treaba se împute, doar un om liber poate s-o ia de la capăt, de jos de tot, fără să fie agățat de un stat care poate, la un moment dat, s-o ia razna. Atunci când ai la îndemână resurse de asemenea dimensiuni, impulsul primar este de a controla și direcționa această bogăție socială, economică, culturală, și ajungi să sacrifici din ce în ce mai mult libertăți elementare individuale pentru ”the greater good” și hopa, ca să vezi, un Hitler sau un Stalin mic perorează inspirat, călare pe un munte de cadavre fără identitate. Raționamentul american funcționează cam așa : ”mă bag oricând să ridic națiunea mai sus, să o protejez și să o ajut să avanseze, pentru binele tuturor americanilor, dar dacă intri la mine în casă să-mi faci observație că n-am ochii albaștri și capul bombat, îți trag un glonț în cap.” Există ”acasă” și ”America”, iar între ele stau libertățile rațional și fundamental acceptate.
Da, îmi place America, dacă nu v-ați dat seama încă. Îmi plac bunul simț și rațiunea, cu toată lipsa de inspirație pe care o presupun. Îmi place acceptarea benevolă, cu toate dificultățile pe care le implică, a imigranților de pe toate continentele lumii, pornind de la principiul că America este din start o națiune de imigranți, iar atunci când treaba merge mai bine și mai ieftin cu ei, e firesc să încerci să-i integrezi, fără să le negi cultura și tradițiile, pentru că oricum ei nu te lasă s-o faci. Pentru că sunt liberi să protesteze și astfel învață să-și exercite o formă de putere pe care, mai târziu, când e cazul, o pun tot în slujba Americii. Îmi place sentimentul pe care-l am acolo, că libertatea cât de cât susținută de instituțiile statului e un drog la care nici un american, adică imigrant, nu mai poate să renunțe după ce l-a gustat. Cred că oamenii ajung să facă mai mult fiind lăsați în pace decât îndoctrinați cu principii morale.
Ăsta e simplismul şi copilăria minţii mele, poftim.

Aşadar şi prin urmare, deci, am plecat mai departe.
Am coborât din munţii Sierra Nevada pe lângă Reno, o aberaţie de oraş într-un peisaj aproape selenar, cu turnuri înalte (hoteluri şi cazinouri) şi resturi de alte clădiri, în mod evident prelungiri necesare ale industriei jocurilor de noroc. Dan a observat judicios "păi ce să facă ăştia aici, în afară de trasul la manetă, că nu cresc nici ciulinii Bărăganului pe pietrele astea". Aşa e, coborând de la lacul Tahoe (un sfert de Marea Neagră la 1800 de metri altitudine), prin păduri cât vezi cu ochii , bogate şi puternice, dai fără să-ţi dai seama în ţinuturile joase, la fel de întinse şi absolut pustii. Cine a văzut Grecia şi i s-a părut accesibilă doar caprelor extrem de încăpăţânate, să-şi imagineze ceva mult mai pustiu, la o scară de 10 ori mai mare, unde creşterea caprelor se loveşte de problema evidentă a prinderii lor pentru colectarea produselor.
După Reno, şoseaua intră într-o zonă pe care e greu s-o intuieşti aşa cum e de fapt, uitându-te pe hartă. Nu mai există nimic pe o distanţă de vreo 120km. În stânga, nişte dealuri înalte, puţin împădurite, chiar lângă drum, iar în dreapta faţa ascunsă a Lunii, sub forma unui câmp cu ierburi unicolore, pe care sunt răspândite uniform şi rar vaci. La capătul câmpiei se văd nişte munţişori ai căror dimensiuni le realizezi văzând linia plafonului de nori, pe la vreo două treimi din înălţime. Numărul vacilor negre, punctate pe galbenul ierburilor, este greu de apreciat, oricum de ordinul miilor. Pe parcurs, două ferme dărăpănate, nici un suflet de om.
Cercetând din când în când nivelul benzinei din rezervor, am făcut cu Dan scenarii despre ce se poate întâmpla dacă te lasă maşina aici, iar concluzia puţin încurajatoare a fost că e mai bine să rămâi în pustiu decât să ai norocul să fii aproape de una din fermele alea două - nicăieri nu am simţit atât de acut şansele egale ca un individ burtos, neras, în maieu să-ţi dea un bidon cu benzină sau să te taie bucăţele şi să te arunce prin curte, pentru că orium nu te va mai găsi nimeni, niciodată. Poţi să dispari pur şi simplu, sau nu. După ce ne-am veselit, am mai verificat indicatorul de benzină şi ne-am hotărât să ne oprim în prima localitate, Susanville. Acolo, în mod evident, oamenii opresc o noapte şi pleacă mai departe. Orăşelul e mic, cu un centru la drum cu tot ce-ţi trebuie, multe moteluri, magazine, nelipsita farmacie cât un supermarket,în total cam 4,2 minute ca să-l traversezi dintr-un capăt în altul. Fiind noi curioşi din fire, am intrat cu maşina pe câteva străzi laterale, ca să vedem cum arată oamenii locului, pe care nu i-am găsit, am găsit în schimb case dărăpănate, curţi neângrijite şi fiare depozitate grămadă prin ele, pustiu. O domnişoară de vreo 16 ani, frumuşică foc, pedala cu nonşalanţă pe strada care continua spre munte, în pustietate, ducându-se Dumnezeu ştie unde la 6 seara, printre casele alea unde eu n-aş fi avut curajul să cobor din maşină. Ne-am întors pe strada principală, în lume, cu senzaţia că nu ştim ceva esenţial.

Am pornit din nou, a doua zi, prin munţi pe lângă lacul Klamath, unde am dat de zăpadă de un metru, apoi în autostrada 5 pentru vreo 50 de kilometri, după care am traversat mai departe munţii de coastă spre malul oceanului, în Oregon. Câteva lucruri au rămas din acestă zi deja obişnuită de condus (ca să mai scurtez romanul):
Muzeul buşteanului. Undeva, pe drum evident, prin munţi, am oprit acolo ca să facem o pauză. E o curte de vreo două hectare unde sunt expuse maşinării vechi şi noi folosite pentru transportul şi manevrarea lemnului. Istoria "buşteneritului" în zonă (şi cred că prin toată America) e amplă şi linear exactă - nici nu ştiu de ce îmi vine să spun aşa. Pornind de la obiectele expuse acolo şi de la câteva panouri cu fotografii vechi, am văzut oameni fără număr tăind copaci, inventând maşinării din ce în ce mai ingenioase şi mai mari ca să-i poată transporta, prelucra şi construi tot ce poţi să-ţi imaginezi, de la mese la căi ferate, pentru profit şi pentru creşterea istorică naturală a unei naţii. Bărbaţi, frate, cu mâneci suflecate, muncind simplu la tăiat lemne. Industria a decăzut şi sucombat la fel de firesc pe la mijlocul secolului trecut, odată cu noile materiale şi tehnologii şi a fost coloana vertebrală a economiei americane cam 150 de ani, iar bărbaţii cu pricina au trecut, tot cu mânecile suflecate, la turnat plastic şi prelucrat metal. Nimic mai simplu. M-am simţit ruşinată că sunt turist cretin, Dan a apreciat şi studiat sincer maşinăriile greoaie şi enorme, fascinat de simplitatea şi ingeniozitatea lor, nimic în plus, nimic în minus faţă de scopul pentru care au fost create . Avem nişte pomi foarte mari, cum procedăm? Păi hai, pune mâna pe topor şi pe şurubelniţă, ce facem, murim de foame?
Un pod istoric (astfel prezentat pompos ca "point of interest" de GPS-ul nostru). O bucată de pod vechi, acoperit cu lemn în stilul cunoscut (n-am înţeles în veci de ce trebuiesc acoperite tocmai podurile ), continuat cu un pod nou peste un lac, către o insulă populată cu viluţe cochete, cu debarcadere şi bărci ancorate. O privelişte frumoasă, cu păduri colorate de toamnă, vânt şi o insulă mare şi liniştită, un loc unde să trăieşti şi de unde să pleci oricând, oriunde vrei.
Naval air station museum - Tillamook. Nu prea o am cu muzeele, dar aici a trebuit să ne oprim, pentru că ce se vedea din autostradă era un hangar enorm şi eu n-am văzut niciodată un hangar. Construcţia este un semicilindru acoperit cu tablă, de vreo 30-40 de metri înălţime (la interior), iar înăuntru sunt expuse tot felul de avioane din timpul celui de-al doilea război mondial, foarte frumos îngrijite, fiecare model cu povestea lui. La Tillamook a existat o bază aeriană pentru armata americană, respectiv două hangare uriaşe, dintre care cel de-al doilea (mai mare decât ăsta) a ars prin anii 70 din cauză că în el era depozitat - oare ce să fie? - fân! Cât de prost să fii... Ai zice că nu arde un hangar pur şi simplu, dar explicaţia este că structura construcţiilor este din lemn. LEMN! La deschiderea şi înălţimea uriaşe, care ar provoca oricărui inginer structurist un mic atac cerebral, o reţea de nervuri din lemn, legate precis cu buloane ca într-un model matematic, închid un spaţiu în care avioane au decolat şi aterizat câteva zeci de ani. Realizarea este impresionantă pentru orice om cu minime cunoştinţe în domeniul construcţiilor.
Eee, iată că am ajuns şi pe coasta Oregonului, la ocean. Mici orăşele destinate exclusiv turismului de tip american (adică un pic de plastic) alternează cu zone frumoase de pădure, prin care se deschid vederi scurte către plaje pustii şi frumoase. Oceanul, cum era de aşteptat, domoleşte liniştit criticile cusurgiilor împotriva stabilimentelor pentru turişti, adică respiră ritmic şi foarte mare către mal. Nu rezist niciodată la bobiţa asta, mărturisesc că doar la Mamaia urâţenia mi-a umbrit privirea către apă.
Ne-am oprit la Newport, Oregon, peste noapte. Fiind obosiţi şi doritori de aer salin, ne-am oprit la primul hotel mai arătos de pe malul oceanului, unde am plătit 130 de dolari (adică foarte mult) pentru o cameră cu vedere. Cred şi acum că au fost cei mai bine cheltuiţi bani din toată povestea asta. Camera la parter, cu o mică terasă în faţă, stătea deasupra unei faleze plantate îngrijit, la vreo 10 metri deasupra plajei. În faţă, până la orizont, apă. Din buza terasei, gazon pe câţiva metri, după care trepte de lemn coborau până jos, printre plantaţiile menţionate mai sus. Totul deosebit de frumos, fără ostentaţie, cu maximă grijă pentru detalii.

Cam atât pentru azi.
La revedere.

America. Ep. 2

2010-12-08T00:06:00.000+02:00

Los Angeles.

Spaţiu, din nou. Construcţii răsfirate, retrase generos de la stradă. Curăţenie, inclusiv în cartiere mărginaşe, mai sărace. Tot ce reprezintă spaţiu public arată impecabil, în ceea ce priveşte pavaje, plantaţii, borduri, etc. Am înţeles că dacă nu-ţi tunzi gazonul din faţa casei o dată pe lună, primăria te amendează de te usucă, şi asta se vede. Fiecare casă din cartierele rezidenţiale are zona de la stradă plantată altfel, cu un copăcel, un rond de flori, nişte ierburi, cumva altfel decât vecinul, dar la fel de îngrijit. Nu există garduri. Casele sunt simple, fără pretenţii, dar foarte bine executate la nivel de detaliu. Oamenii nu se grăbesc şi dau impresia generală că o cam ard, deşi ştiu din surse de încredere că munca la serviciu în America e o continuă competiţie; cu toate astea, după ce ies de la serviciu, americanii se plimbă până acasă, se plimbă prin parc, la film sau la cârciumă.
Los Angeles pare cumva de plastic, un oraş (sau megalopolis) al oamenilor implicaţi în special în zona de entertainment şi figuraţie. Centrul cu clădiri înalte - buricul târgului - câştigă prin caracterul cârciumilor şi magazinelor de la parter, care par să aibă o istorie, scurtă sau nu, în spatele lor.

Am vizitat (la plesneală, cum s-ar spune) Huntington Library. Asta reprezintă de fapt un domeniu al unui bogătaş care a donat proprietatea primăriei, după moartea lui prin 1920. Biblioteca e adăpostită de palatul de reşedinţă, iar pe restul domeniului există, încă de la 1900, o grădină botanică împărţită în diverse categorii : grădina de trandafiri (cu peste 200 de soiuri diferite), grădina japoneză, pădurea de bambus, pavilionul de ceai, grădina de mirodenii, grădina chinezească, pavilionul de expoziţie a colecţiei de tablouri şi ceramică, sera enormă ce adăposteşte padurea tropicală, plus toate amenajările cu gazon, statui, pomi, etc., toate astea desfăşurate cam pe 3ha. Mi-a lăsat impresia unui loc unde poţi să vii în fiecare duminică cu copiii şi să te plimbi, iarăşi şi iarăşi, fără să te plictiseşti. Frumuseţea locului şi gradul de îngrijire te fac să respiri uşor, ca în vacanţă.

Yosemite Park
Rezervaţie naturală în munţii Sierra Nevada, cam cât judeţul Ialomiţa. La intrarea în rezervaţie am oprit la o benzinărie să facem plinul, iar moşul de la casă mi-a zâmbit şi mi-a vorbit cu "dear". Mai încolo, am oprit să luăm nişte sandwichuri şi apă, iar indienii de la casă mi-au zâmbit din nou şi au comentat cam aşa :" nu sunteţi americani, nu? sigur că nu sunt americani (zice celălalt), nu vezi cât de drăguţă e domnişoara? să ştii că americancele nu sunt în regulă (continuă primul), au ceva greşit la cap." După ce ieşim, Dan îmi explică, deşi eu nu ţineam neapărat - "Păi sigur, te-au văzut de-a lor, ca de la Bombay, sigur că s-au dat la tine. Noroc că arăt eu a suedez. Şi treaba cu domnişoara e o bobiţă la care nu credeam că mai pici." Să afle domnia-sa, ca şi toţi bărbaţii din lume, că asta e o bobiţă la care femeile pică ÎNTOTDEAUNA.
Cu moralul ridicat, am purces în rezervaţie. Glumele s-au stins încet, în timp ce înaintam spre pădurea de seqoia. Parcă e altă lume, la altă scară, impresionantă până la os, fără să te strivească. Parcarea pentru maşini e amenajată într-un luminiş, printre câţiva copaci cu diametrul trunchiului de minim 3 metri fiecare. În jurul lor, câte o împrejmuire cu gard de lemn şi o inscripţie hilară :"vă rugăm nu călcaţi lângă copac, asta ar putea dăuna rădăcinilor". Să mori tu!, cum ar zice prietenul Badiu.
Cel mai bătrân seqoia din rezervaţie (al patrulea ca dimensiuni din lume) are 1800 de ani şi grosimea trunchiului de 8,5 metri; doar o creangă laterală e groasă cât un brad de Crăciun pentru piaţa San Pietro.
Nu se poate explica, pozele nu fac două parale, trebuie să stai lângă ei ca să simţi dimensiunile şi anii.

Mai sus în parc, drumul urcă pe lângă o vale enormă a unui râu, unde lumina cade ca o pătură şi rămâne acolo. Dimensiunile stâncilor laterale sunt covârşitoare, tăiate dintr-o bucată, câţiva nori stau agăţaţi la nivelul ochilor. Peisajul este greu de descris în cuvinte. Din nou, trebuie mers acolo ca să înţelegi.

Lake Tahoe.
Am vrut să ajungem acolo în aceeaşi seară, plecând din Yosemite Park, dar noaptea ne-a prins în faţa unei trecători din munţi, închisă din cauza a 3cm de zăpadă. GPS-ul american pe care l-am menţionat ne-a indicat corect o mică staţiune de schi, la vreo 2km, unde am oprit la singurul hotel existent. Un mexican enorm târâia un tomberon în faţa intrării, într-o linişte de munte pustiu. Apelat politicos cu "vă rog", omul a lăsat tomberonul şi ne-a dus pe nişte coridoare pustii până la barul hotelului, unde barmaniţa voinică hrănea cu tărie şi bere vreo 7-8 turişti americani, obişnuiţi de-ai locului. După ce a telefonat după persoana care trebuia să ne înregistreze cazarea şi s-a scuzat că asta e singura zi când cucoana cu pricina plecase la fii-sa mai devreme, ne-a făcut ea formele, mai precis o hârtie scrisă de mână şi o cheie de la cameră. După care a scris un afiş cu pixul, pe care l-a aşezat la recepţie, pe care sugera altor eventuali turişti apăruţi acolo, în puterea nopţii, să sune la 911 dacă vor cazare. În cameră frig, că nu dăduseră drumul la încălzire în hotel, dar un băiat îndatoritor ne-a adus repede o aerotermă care mirosea periculos a ars, aşa că am stins-o. Am dormit tun până a doua zi, cu mulţumirea că nu ne-au rămas oasele prin pustietăţile alea .

Evident, va urma episodul 3.

Luca. America ep. 1

2010-12-05T21:56:00.000+02:00

E toamnă.

Cum era?... ”fructele proaspete umplu coșurile..” etc, etc, ...

E țeapă, fraților. De fapt e noiembrie, înnorat, frig, oameni încruntați și nervoși, mizerie în limite suportabile (ceea ce e cu adevărat insuportabil), economie în criză și speranțe zero. București, adică.

Un prieten al fratelui meu, numitul Răduță, doctorand în fizică în State, întrebat la telefon ”cum e, băi, la Los Angeles?” a răspuns calm :” soare..., cald..., impotenți..., se agită..., te agită și pe tine...”.Cuprinzător, nu?

Fiindu-mi scârbă să scriu ceva despre ce se mai întâmplă pe malurile Dâmboviței, dat fiind că nu se întâmplă nimic altceva decât ceea ce știm deja de ani de zile, am stat deoparte și am tăcut o vreme. După care, într-un moment de pierdere parțială a simțului măsurii, am hotărât să mă duc în America 2 săptămâni, la o nuntă a unei prietene pe care n-am văzut-o de 18 ani, precum și în vizită la frate-meu.

Oricât de multe ar fi de spus despre subiect, trebuie să anunț ceva mai important în deschidere, respectiv nașterea lui Luca, băiețelul Irinei și al lui Dan, data de naștere 29 octombrie a.c. Distracția continuă, vreo 18 ani de-acum încolo cu siguranță, pentru noi toți părinții din gașcă. Poate reușim să punem de-o echipă de fotbal, deși cu băieții stăm mai slab, dar văd că unii recuperează. Să crești mare și fericit, copilaș.

21 octombrie. București - Los Angeles , via Londra.

Zbor cu Taromul, foarte civilizat. Eu și Dan înghițiserăm deja câte un Extraveral, fiind îngroziți de zborul cu avionul (prilej de glume fără sfârșit din partea prietenilor). Dat fiind că totul a mers lin, iar industria farmaceutică a mai obținut un succes, am aterizat în condiții psihice corespunzătoare la Londra.

Acolo, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Aeroportul Heathrow e ca o țărișoară mai mică, destinată exclusiv transportului aerian. Văzând noi zeci de avioane de toate dimensiunile stând la coadă ca la semafor pentru decolare, ”bară la bară”, precum și mii de oameni normali care se suiau în ele, intelectul a făcut un salt acrobatic pe deasupra iraționalului înspăimântat și a decretat :”băi frate, din sutele astea de avioane n-o cădea tocmai al nostru!”. Statistica a triumfat. Ne-am suit în autobuzul de Los Angeles alături de alți 300 de pasageri, o enormitate de avion care sfida cu nesimțire reguli elementare de gravitație, în consecință ne-am linistit și am picotit 11 ore până la LAX.

America, băi nene! Spațiu. Imigranți și negri, angajați la aeroportul internațional, se prefac că lucrează. Pentru un român, specialist în detectarea frecatului de mentă, se vede repede că sunt prea mulți angajați care n-au muncit măcar o oră în Germania. Partea bună a lucrurilor este lipsa totală de stres. Sunt relaxați și reacționează prompt la apelativul ”vă rog”, cu evidentă bunăvoință.

Una peste alta, am ieșit afară, am tras rapid câte 2 țigări și ne-am frecat mâinile, gata să ne aruncăm în vârtejul complicat al închiriatului de mașină și al drumului către hotelul unde aveam rezervarea. Hai că ne descurcăm noi, dacă reușim la Slobozia, reușim și la Los Angeles.

După maxim o oră (inclusiv cu transportul până la firma de închirieri) eram în mașină. Totul s-a desfășurat incredibil de repede. Dan fuma siderat, pe drumul spre Huntington Beach, nereușind să-și imagineze cum mama dracului îți dau ăștia pe mână o mașină nouă, în cca 15 minute, doar cu un card și un carnet de șofer din România. E, uite că se poate, fără 10 formulare completate, semnate și ștampilate la 10 ghișee diferite. Principiul e simplu : dacă faci ceva nasol cu maşina lor, ţi-au luat banii de pe card. Iar statistica le-a dovedit că, dacă faci afaceri atât de simple cu foarte mulţi oameni, procentul de ţepe majore e acceptabil. QED. Dacă e România, probabil că procentul de ţepe sare până la cer şi nu mai funcţionează (oare?).

În fine, am luat-o frumuşel pe stradă, fără GPS, doar cu un pliant cu o hartă pe care L.A. părea mic şi drumul până la hotel scurt. În continuare, ne-am aşteptat să ne rătăcim pe autostrăzi, străzi, intersecţii nesemnalizate, rush-hour, etc., dar surpriză ! Americanul este comod şi probabil are damblaua cu procesele, sau a avut-o într-o vreme, după care spaţiul public i-a fost adaptat şi pus la dispoziţie într-un mod prietenos, inclusiv pentru cei cu IQ 5. Prin urmare, există indicatoare către oriunde vrei să ajungi; mari, citeţe, minim 3 ca să nu cumva să ratezi intersecţia. Dacă eşti aproape cretin, şi îl vezi de-abea pe al treilea , nu-i nimic, pentru că e suficient să semnalizezi şi cei de pe benzile alăturate încetinesc şi te lasă să treci de pe banda 1 pe banda 6, în 20 de metri, ca s-o iei pe unde trebuie. Aşadar, am ajuns la hotel rapid, fără să ne rătăcim şi fără să provocăm vreun accident, ne-am cazat, după care am ieşit la o ţigară ca să ne comentăm primele impresii.

Prima impresie a fost că am ajuns să fim cazaţi la hotel cu vreo 2 ore mai devreme decât preconizasem noi. Impresia imediat următoare a fost că ceva e în neregulă pentru că nu ni s-a întâmplat nimic nasol. "Încă", subliniem româneşte, aşa că ne liniştim, ştiind că suntem pregătiţi psihic să ni se fure din bagaje, să pierdem paşapoartele şi banii, să ni se lovească maşina închiriată în parcare iar noi să trebuiască s-o plătim integral - ce mama dracului, suntem pe un continent străin, nu cunoaştem pe nimeni, trebuie să luăm o ţeapă, antrenamentul de-acasă trebuie să folosească la ceva.

Nu exagerez. Am realizat cât de "băgaţi în priză" suntem în fiecare zi, după vreo trei zile de stat în America. Dan a pretins, după o matură chibzuinţă, că de-aia fac ăştia Alzheimer la bătrâneţe, pentru că mediul nu le solicită deloc inteligenţa şi capacitatea de adaptare. O fi aşa, doar că probabilitatea ca totul să-ţi meargă strună, care e net superioară procentului de rahaturi care “se întâmplă”, este sincer irezistibilă. Probabil am obosit să mă adaptez în fiecare zi, an după an, fără vreun rezultat notabil în calitatea vieţii sociale din jurul meu. Probabil că împlinirea pe plan personal, pe ici pe colo şi professional, mă rog, un standard mulţumitor atins după 35 de ani, are nevoie de un ecou în mediul din jur - un loc comun de întâlnire al celor care se opresc puţin să respire şi să savureze mulţumirea că nu sunt în faliment şi nimeni apropiat nu e grav bolnav. Eu am această senzaţie de odihnă “împărtăşită” doar la mine acasă, când vin prietenii la şpriţ. Cum am ieşit din casă, hopa şi nasolul sare de după colţ ca să mă testeze – nişte cretini mă enervează în trafic (nu mai spun de ce, că se ştie), trei vaci stau în dreptul unei unei uşi de intrare şi vorbesc tare, fără să le intereseze dacă se mai poate trece prin uşa aia, câţiva muncitori toarnă asfalt în neştire, pe ploaie sau la -5 grade, oameni cu priviri furişe şi bănuitoare se grăbesc către oriunde, numai să găsească un adăpost din calea sălbăticiei. Mi-a ajuns, uite iar m-am enervat.

Mă întorc la America, deci.

După vreo trei zile, cum am spus, ne-am adaptat la lipsa de stres, chiar am evoluat la aşteptări care se împlinesc, cum ar fi hoteluri care arată în realitate ca în poza de pe net, GPS (american, fireşte) care nu ratează nici măcar un drum de ţară şi-ţi indică manevra necesară exact la timp ca s-o poţi face, persoane care îţi dau toate lămuririle cu bunăvoinţă şi răbdare, iar dacă nu ştiu îţi răspund "nu ştiu, dar chem pe cineva care ştie", şoferi amabili, şoferi care ştiu reguli de circulaţie, semafoare sincronizate, marcaje limpezi, prezumţia de nevinovăţie atunci când greşeşti, prezumţia că eşti turist străin, nu idiot sau rău-intenţionat, benzina la jumătate de preţ faţă de oriunde în Europa, şi multe altele. Ca un corolar al tuturor acestora, dacă ceva merge prost există şi o soluţie clară şi rapidă a problemei . Care se şi aplică, de către persoanele desemnate s-o facă, exact în parametrii necesari, în timpul scontat. Ce s-o mai lungesc, sunt eficienţi, sau măcar se prefac extrem de bine.

Nu cred că este o ţară perfectă sau cu oameni perfecţi, nici nu pare să fie aşa o absurditate, însă am impresia unui loc unde normalitatea presupune libertatea de alegere, fără ostentaţie.

Aici se încheie episodul 1. Va urma.

s-a mai dus unul

2010-06-23T13:18:00.000+03:00

Ca o completare la postul anterior - despre povești - am aflat azi de pe blog-ul unui domn (alex moldovan) că pe 18 iunie a murit Jose Saramago.
Îmi amintesc de prima carte scrisă de el pe care am citit-o - Istoria asediului Lisabonei. Mi-a lăsat un fel de parfum în suflet, care nu m-a mai părăsit de-atunci și pe care l-am recunoscut în toate celelalte cărți ale lui, mai pregnant sau mai discret.
Regret sincer că și-a încheiat călătoria prin lumea lui interioară, atât de coerentă. A fost cu mine la mare în fiecare an, de vreo 10 ani încoace, cu Memorialul mânăstiri, Pluta de piatră, Evanghelia după Isus Christos, Anul morții lui Ricardo Reis (care m-a obosit îngrozitor de bine), cu Eseurile, Toate numele, și acum o săptămână cu Călătoria elefantului. Cu cine mă mai duc eu la mare în august?
Mulțumesc și odihnească-se în pace.

Povești

2010-06-21T14:45:00.000+03:00

Din când în când mă lovește un dor de povești. Cred că orice om își spune sieși povești inventate, într-un fel sau altul, pentru că e imposibil să fii atât de rupt de propria persoană încât să nu simți nevoia să-ți populezi ființa cu altceva în afară de reacțiile la ce se întâmplă în realitatea imediată. Mai ales când suntem singuri.
Am fost la mare. Acolo este locul în care eu, personal, viețuiesc în echilibru perfect. Am impresia că nu sunt o persoană prea plăcută pentru cei care mă înconjoară, atunci când suntem la mare, dar eu jur că mă simt desăvârșit de bine. Adică sunt în același timp și cu oamenii vii și cu cei din capul meu. Și aici, și acolo.
Revenind la povești, îmi doresc să stau lângă un om la mare, pe două scaune comode, sau direct pe nisip, iar omul acela să-mi spună povești. Am viziunea unor culori separate care se întâlnesc și difuzează liniștit, fără să se confunde. Chiar dacă sună arid, mărturisesc că am căutat întotdeauna în oamenii pe care-i cunosc ceva care să mă facă să-i ascult cu aceeași atenție cu care citesc o carte. Nu-mi amintesc să se fi întâmplat vreodată, nici chiar când m-am îndrăgostit - atunci am ascultat cu atenție nestrămutată zumzetul altor lucruri dinlăuntrul celuilalt, nu povestea spusă; ca și când intri într-o casă pe lângă gazda care vorbește la ușă cu tine, iar tu te strecori nevăzut, lăsându-te pe tine la ușă, și te plimbi cu ochi lacomi prin camerele goale, dar vii. Ei bine, aș vrea să mă plimbe gazda prin casă și să-mi spună o poveste pentru fiecare cameră.
Foarte puțini oameni au talentul ăsta de povestitor, dar la mare totdeauna am chef să întâlnesc unul.
Poate în iulie.

CRIZE

2010-05-31T16:00:00.000+03:00

După cum știu cei apropiați mie, la mine acasă se petrec nenumărate șprițuri & grătare de sezon - pentru că am curte. Probabil că și compania este relativ plăcută, dar io tot cred că din cauza curții mari și aerisite dau toți buzna din două în două zile sub pretextul transparent ”hai, mă, să mai stea și copiii ăștia la aer”. Copiii se retrag la un moment dat în camera fetelor mele, unde-i uită Dumnezeu jucându-se, în timp ce părinții responsabili cu ”aerisirea” respectivilor copii răcnesc cu ochii injectați de băutură, prin fumul de la grătar, gesticulând cu scule performante de învârtit micii. Sau pastrama, sau ce-o mai sfârâii pe-acolo.
Discuțiile sunt - aproape - culte, limbajul este suburban. Din când în când, o discuție aproape serioasă petrecută la șpriț mă pune pe gânduri.
Orice dispută depinde de calitatea persoanelor implicate și de contextul în care are loc dialogul - pe scurt, 8-10 oameni cu vârste între 30-50 de ani, cu profesii liberale (arhitecți, actori, medici, mici întreprinzători -sic!-), cu simț al umorului și minți odihnite. Curtea e măricică și verde, vecinii sunt prietenoși și mai ales îngăduitori, locul îndeamnă la argumentații incisive și relaxate. Mă rog, în limite acceptabile.
Toți cei pomeniți mai sus sunt implicați în ceea ce aș numi ”societatea civilă underground”, adică oameni care lucrează în medii sociale selecte, își plătesc toate taxele la stat ca să poată dormi liniștit noaptea, chiar dacă asta le înjumătățește veniturile, sunt la curent cu mersul politicii și-și bagă pula - scuzați - în ea, pentru că una peste alta au o viață suficient de bună ca să-și permită să plece în vacanțe cu copiii și să stea la șpriț cu prietenii pe care îi vor, nu cu ăia cu care trebuie și au toate astea în ciuda voinței sistematice a statului de a-i îngropa definitiv sub taxe, impozite și proceduri încâlcite care să susțină restul economiei bolnave și milioanele de pensionari. Nu au mult, dar nici puțin, cum spunea un prieten de-al meu foarte împăciuitor.
Cum mama dracului este posibil să avem o afacere care funcționează corect, plătind taxe și impozite la greu, într-o economie care stă pe buza prăpastiei de ani de zile? Cum se poate ca majoritatea oamenilor cu care lucrez să fie în aceeași situație ca mine și s-o ducă bine? Și mai ales, cum este posibil ca acest segment al firmelor mici și mijlocii să fie încolțit și agresat de toate politicile fiscale și totuși să supraviețuiască cu succes?
Cum este posibil? Habar n-am.
Discuția care m-a pus pe gânduri se referă la grevele de protest anunțate împotriva reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor și 15% a pensiilor și ajutoarelor sociale.
Unii dintre prietenii mei au susținut că ar trebui să ieșim și noi la manifestațiile de protest, pornind de la ideea că măsurile anunțate lovesc nepermis de mult în segmente defavorizate de populație care o duc greu și-acum.
Eu am întrebat de ce, că mie nu-mi taie nimic? Răspunsul a venit pe loc, ca o pălmuță de avertizare - ”păi nu-ți dai seama că se referă și la mă-ta, la tac-tu, la bunici și neamuri care lucrează la stat sau sunt pensionari?” Am vrut să zic imediat, nițeluș obraznic, ”să iasă ei la manifestație”, dar m-am abținut și-am stat să mă gândesc: mama lucrează cu mine la firmă și uită să-și ia rahatul de pensie de la CEC, pentru că veniturile ei sunt, evident, din dividendele muncite zilnic la firmă. Tata are și el o firmuliță de arhitectură din care o susține și pe bunică-mea de 84 de ani (care-mi spune tot timpul ”mămăică, ne ajută Dumnezeu, că uite, cu banii din pensie și cu ce-mi dă tac-tu am bani de pus deoparte, în afară de ăia pentru înmormântare”). Unchii și mătușile au pensie și au și salarii de pe la firme private unde muncesc. Nu am nici o persoană apropiată care să lucreze la stat, iar pensionarii mei nu stau degeaba (deși așa ar fi corect) ci muncesc în domeniul privat care nu e afectat direct de reducerile pomenite mai sus.
Așa că am revenit în discuția care se aprinsese între timp și am pretins din nou că io nu am motive, de data asta, să susțin greva generală. Când am observat că argumentul cu neafectarea mea directă nu ține, am mai băgat două: mi se pare corect principiul ca într-o situație de criză să fie afectați cei care iau și nu cei care dau bani la stat, cu alte cuvinte să mai poată respira o vreme cei care-i susțin cu taxe și impozite pe cei care primesc salarii de la stat și pensii, că altfel se prăbușește toată șandramaua și nu mai primesc pensionarii și bugetarii nici procentele alea de 85% și 75% din venituri. E indiscutabilă nedreptatea socială, dar din punct de vedere economic mi se pare la fel de indiscutabil corectă.
În al doilea rând, nu înțeleg însăși finalitatea demersului unei greve generale. Se pare că în situația de față, singura soluție alternativă acceptabilă este mărirea cotei TVA-ului și a plafonului de impozitare. Adică eu să mă duc să manifestez pentru ca să mi se ia mie mai mulți bani decât mi se iau deja. Sincer, stupiditatea gestului îmi surclasează cinismul .
Când am terminat, am observat o ușoară urmă de îndoială în ochii interlocutorilor. Mda. Dar pensionarii și-au muncit deja pensiile, iar bugetarii n-au nici o vină că lucrează la stat, tot muncă se cheamă - s-a auzit contr-argumentul, că nu degeaba suntem băieți deștepți.
Aparent corect, daaaaarrr ... pensionarii trebuie să fie conștienți că într-o societate de tip capitalist, că aia vrea toată lumea, să fii pensionar înseamnă să fii la mila statului. Dacă guvernarea e cretină, ajungi la bătrânețe, evident, la mâna unor cretini, iar orice om cu scaun la cap încearcă să se pună la adăpost de această situație (pe care e adevărat că nu ai cum s-o prevezi la 35 de ani, dar trebuie s-o presupui) prin venituri suplimentare - muncă după vârsta de pensionare, sau investiții din timp, sau lingouri îngropate în curte, ceva acolo care să-ți fie de ajutor tocmai în astfel de situații de criză. Dacă n-o faci, e pe inconștiența ta. Tragedia este că cei care primesc pensie acum în capitalism, au muncit în comunism pe cu totul alte coordonate și cu alte așteptări. Regret, dar nu pot să fac mai mult de-atât.
Cât despre bugetari - FALS! - ESTE vina lor că lucrează la stat. Mitul ăsta idiot că un post călduț într-un birou unde tai frunză la câini de la 9 la 5 și-ți primești salariul lunar negreșit, salariu care, culmea!, crește încet și sigur, trebuia să fie demolat de acum 20 de ani. Una dintre cele mai nocive concepții de după comunism - cea a riscului inexistent din sectorul bugetar - a fost sistematic alimentată și îngrășată cu procente de creștere salarială plătite din taxele sectorului privat, care n-a văzut în timpul ăsta vreo reducere semnificativă de plafon de impozitare, cum ar fi eliminarea impozitului pe profitul reinvestit, sau a cotei de TVA. În perioade de creștere economică statul a decis să mărească salariul minim și pensiile, în loc să stimuleze întreprinzătorii mici și mijlocii să investească mai mult, adică să dea, implicit, mai mulți bani la buget din afaceri profitabile crescute prin investiții!
În concluzie, salariații statului care protestează acum, cu inocență, o fac ignorând riscul pe care-l implică ORICE opțiune privind angajarea în sectorul privat sau bugetar, protestează de pe poziția de forță a maselor care pot ieși la manifestație cu sutele de mii sub aceeași lozincă ” lucrez la stat, deci să mi se dea”. Poziție care, în fond, e justificată de atitudinea inconștientă a oamenilor care au fost votați de aceeași hoardă dezlănțuită. Hai să vă văd pe unde scoateți cămașa!
Cât despre șpriț, ce să mai spun, între timp s-au băut multe rânduri de bere, conversația a evoluat pe alte coordonate - cum ar fi un uichend prelungit la Vamă, fără copii -, s-a lăsat seara și aerul e parfumat de iasomie și caprifoi, se râde mult și cu poftă.
Poate unii dintre noi or să se ducă la manifestații, din compasiune irațională, realizând prea puțin că manifestează, de fapt, din scârba profundă față de prostia și nesimțirea conducătorilor, deci implicit și față de cei alături de care protestează. Poate că o să mă duc și eu la o manifestație de protest împotriva lipsei de soluții viabile de ieșire din criză, în afară de reduceri salariale, deși un astfel de protest pare puțin important pentru marea masă care simte doar că o să facă foamea mai mult decât până acum. Oricum ar fi, săptămâna asta avem toți foarte mult de lucru, avem bani de câștigat și impozite de plătit, avem proiecte de mici investiții de urnit prin hățișul birocratic și șpăgile inerente, ca să ne asigurăm că n-o să stăm NICIODATĂ la mâna unor incompetenți. Cunoaștem riscurile muncii în sectorul privat și ne adaptăm la situație. Dă-l în pula mea de guvern, la o manifestație anti-Boc mergem toți. Hai noroc!

țara tuturor și a nimănui

2010-04-23T12:12:00.001+03:00

un prea târziu comentariu privind o știre de acum câteva săptămâni : un bătrân care traversa strada împreună cu nepoata dumnealui, a fost bătut de un tânăr care a coborât din mașina oprită (de nevoie) la trecerea de pietoni pe motivul că bietul om traversa prea încet. Bătrânul a murit în drum spre spital. Tânărul cu pricina nu este investigat pentru omor, pentru că bătrânul a murit în urma unui atac de cord. Adică nu de la bătaie.
Futu-ți România mă-tii.

în tren

2010-03-23T12:55:00.000+02:00

mă întreb azi dacă sunt cu adevărat de folos cuiva. una peste alta, am impresia acută că trec pasager prin viețile celorlalți, uitându-mă la ei pe geam dintr-un tren care nu oprește nicăieri.
nu știu să vorbesc cu oamenii. îmi plac, jur, am o credință indestructibilă în specia umană, dacă trag linie după toate rahaturile care se întâmplă și mi se întâmplă, lumea cu oamenii din ea tot mi se pare un dar frumos. cu toate astea, deși am sufletul aproape senin, nu pot să transmit asta către cei care simt că au nevoie. în dialoguri virtuale cu ei, la mine în cap, propozițiile se înșiră frumos, cu miez, logică, respect și iubire, mai presus de orice cu iubire, iar legătura de înțelegere e instantanee și neântreruptă. evident, pentru că se petrece la mine în cap.
în realitate, un dialog real cu un om pe care-l respecți și la care ții e o luptă aproape dureroasă. eu aștept răspuns la lucrurile pe care le spun, celălalt așteaptă răspuns la propriile lui întrebări, de fapt pare mai mult o dorință de monolog susținut de încuviințări, decât așteptarea unei schimbări de perspectivă venită din afară.
iar eu ascult. pe cuvântul meu că ascult. răspund din punctul meu de vedere și e adevărat că rareori e o încuviințare. nu vreau monolog - mi-am făcut blog pentru asta - vreau să comunic și să schimb percepția de rahat pe care o au oamenii pe care-i iubesc asupra vieții lor. vreau să le văd ochii luminați de surpriză când realizează că le-am spus un alt adevăr, al meu, care poate fi și al lor. pentru ce altceva avem darul vorbirii? nu e jignitor de simplist să spui întotdeauna Da ?
am o dilemă fundamentală. prin ce se traduce afecțiunea reală : prin încuviințarea necondiționată, prin aderarea automată la punctul de vedere al celuilalt și susținerea lui fără rezerve, umăr la umăr, sau prin încercarea de a-i modifica percepția asupra lucrurilor, ca să-și poată vedea viața dinlăuntru cu alți ochi, mai senini?
mi-e teamă, de fapt, că nu e o dilemă, ci un defect personal. inima îmi spune că prima opțiune e cea corectă, rațiunea o susține pe cea de-a doua, iar în lupta dintre ele câștigă, pare-mi-se, rațiunea.
probabil că am o inimă uscată și rece. sau ascunsă într-un loc prea adânc.
mi-e dor sfâșietor să văd oameni râzând cu poftă; să-i văd zâmbindu-mi doar mie e deja prea departe.
o viziune de apocalipsă : o șină de tren într-o Siberie pustiită, ruine ale unor locuri cândva luminoase și un tren care nu oprește nicăieri.
iar eu, cu lipsurile mele fundamentale, mă zbat ca râma în piatră. nimeni nu mai vede lumina de-afară, nimeni nu-și amintește cum ne schimbăm cu vremea, nimeni nu recunoaște bucuria lucrurilor mici și mai ales, nimeni nu mai poate să iasă din cercul vicios al propriei ființe. au împietrit oamenii cu vârsta, s-au legat cu lanțuri de ei înșiși, și-au creat o imagine moartă despre cum ar trebui să le fie viața și s-au scufundat în neputința de a echilibra ceea ce vrei cu ceea ce ai.
asta este ce îmi îngreunează sufletul azi. iar mâine, cu lipsă de considerație și milă pentru toți nefericiții, acest om de căcat o să fie senin.
iertați-mă.

Despre dragoste

2010-02-12T13:31:00.000+02:00

Mi s-a făcut poftă să scriu despre dragoste.
1. Îmi amintesc vag despre anumite nopți în care mă întorceam de la o întâlnire cu un băiat. Nu-mi amintesc ce băiat, atunci, ca și acum, n-are importanță. Ţin minte doar faptul că ne plimbam. Adică nu voiam să ajungem undeva anume, nu aveam o țintă precisă, deși era drumul către casă. Pașii urmau unul după altul cumva a lehamite, doar ca să nu stea pe loc, în fond n-aveau nici o legătură cu mine. Mi-e dor să merg cu cineva pe o stradă așa, fără să mai știu că am picioare și că ele merg.
2. Există bărbați care îmi plac instantaneu, înainte să vorbească sau să se miște. Uneori, cred că unora dintre ei le plac și eu, în același fel - compatibilitate fără urmări, că sunt persoană căsătorită, responsabilă și-mi iubesc soțul (în primul rând). Dar mai dă-le dracului de urmări, că eu am poftă să scriu despre dragoste. Deci, așadar, față în față cu un astfel de bărbat, vorbim. Ei bine, indiferent ce spune, e perfect, e doar o confirmare a desăvârșitei potriviri dintre noi, o confirmare a căldurii fizice a inimii, înmuiată și deschisă și umilă și calmă. Nu e imaginație, nu e ceva ce mi-am dorit dar n-am avut parte, e exact ce mi s-a întâmplat de fiecare dată când m-am îndrăgostit. Şi mi-e dor sfâșietor să mai fie odată, să nu cunosc un bărbat și să fie desăvârșit, și mai ales să fac acum ce n-am făcut niciodată la o primă întâlnire, din timiditate - să-l iau de mână și să zâmbesc liniștită și fără frică, și el să știe că nu contează cât e de deștept, sau arătos, sau ce prostii spune, eu sunt oarbă la orice nepotrivire și nu-mi pasă.
3. Cândva, de obicei vara, când pielea e caldă și puțin umedă, când femeile poartă rochii lungi și ușoare pe care le clatină vântul, stând pe ceva nepotrivit cum ar fi un gard, sau sprijinite de capota unei mașini, și privesc în jur, se întâmplă să treacă un bărbat căruia îi prind privirea. Din întâlnirea asta vizuală se naște o dorință sfâșietoare de a face dragoste cu acel bărbat atunci și acolo. Faptul că nu se întâmplă nimic e ca pelinul de amar.
4. Din dragoste se fac mâinile sensibile ca antenele melcului. Înaintează și se retrag, palpează, mângâie, gustă, netezesc, învață curbe și asperități, află locuri. ”Și apoi într-o zi oarecare” - ca să citez și eu pe cineva - ating pielea unui iubit, care poate nu e același , și-și amintesc exploziv de sensibilități uitate. Atunci se lichefiază din nou, cuprind mai mult și mai profund straturi de epidermă necunoscute anatomiei și dragostea prinde gust de iarbă proaspătă, doar dintr-o atingere. Când vine vremea somnului, dragostea adoarme cu capul cuibărit între omoplații bărbatului, cu mâinile odihnite pe sub mâinile lui. Da, este vorba despre sex aici, despre sex mult și bun.

Atât pentru luna februarie. Dacă mă enervez și în martie (și presimt că așa o să fie), continui.

să colorăm

2010-02-09T14:31:00.000+02:00

cum merge treaba? ăăă? ce faceee băiețiiiii?
n-am nimic de comentat, asa ca bag niste poze. sa fie si pe blogu meu nițică culoare. ia poftim:

chestii vii la soare

foarte sexi creaturi. pe vremea când mai aveam frunze prin curte.

picnic idilic pe marginea gârlei, tot pe vremea aia cu frunze. am glorificat deja gârla, așa că nu insist. snap-shot-ul e idilic, cuplul e dereglat în limite absolut normale.

niște copii ai mei. dereglați la fel de normal ca și părinții.

eu. citesc. o carte despre animale. și familie.

cam asta e. la revedere.

erată

2010-01-27T10:46:00.000+02:00

Retractez fraza de final din postul anterior. Nu știu dacă sunt normală, habar n-am ce înseamnă normal. Nici măcar nu știu dacă e bine să fii normal. Scuze pentru încheierea de compunere de clasa a II-a, mi-a scăpat.

Să mai punem mâna pe o carte

2010-01-21T13:10:00.000+02:00

Îl iubesc pe Salman Rushdie.
Am un etalon în ceea ce privește efectul pe viață al unor cărți asupra mea, etalon care s-a format brusc și irevocabil la 7 ani, respectiv ”Cei trei mușchetari”. Pentru cei care rânjesc superior și ghiduș (inclusiv soțul), detaliez : toate cărțile pe care le-am citit de atunci au intrat în competiție cu ”Cei trei mușchetari” și foarte puține au ieșit cu mândria neșifonată. Din cele care au reușit să se plaseze cumva la egalitate, ca importanță asupra intelectului și inimii mele, sunt : ”Sankt Petersburg” de Andrei Belîi, ”Doisprezece cezari” de Suetonius, ”Istoria asediului Lisabonei” și ”Memorialul mânăstirii” de Jose Saramago, poeziile lui Rilke, ”Junky” de William Burroughs, ”Zilele regelui” de Filip Florian, ”Moromeții”, ”Frații Karamazov” și ”Idiotul”, ”Război și pace” și mai sunt câteva dar nu mă mai concentrez acum că n-are rost. Aaa, Balzac întru totul, ”Istoria Angliei” de Trevelyan, ”Getica” lui Pârvan, Jules Verne la grămadă, și gata acum. Doar de Melville mai zic și de Jane Austen. Și de Jokai Mor. Și Nietzsche pe ici pe colo. ”Paradoxele eleate” de Imre Toth.
Această varză pusă în balanță cu ”Cei trei mușchetari” are o explicație simplă și scurtă: cartea lui Dumas e prima carte de care îmi amintesc. Ea mi-a declanșat o foame insațiabilă de cărți, o dependență de sentimentul pe care doar îndrăgostiții îl au - să fii singur cu cartea și să trăiești în ea aproape fizic. Și să te uiți cu jale că mai sunt doar câteva pagini până la sfârșit, dar să nu poți să citești mai încet ca să prelungești starea în care ești.
În toate cărțile pe care le-am deschis de la 7 ani am căutat sentimentul ăsta în primele pagini și am știut fără greșeală că o să-l aflu acolo sau nu.
Ei bine, cu vârsta am observat că e din ce în ce mai greu de găsit, deși acum știu cum să-mi aleg cărțile, intuiesc automat potențialul cărților pe care le cumpăr, mi-am ordonat prioritățile, dar bănuiesc că intelectul meu s-a perfecționat și el cu vremea - e ca un bodyguard din ce în ce mai musculos și performant care tranșează rapid situația și nu mai lasă unele cărți să-mi ajungă în suflet, care poate ar merita să fie judecate cu inima.
Prima carte a lui Rusdie pe care am citit-o a fost ”Copiii din miez de noapte”. Am picat la bobiță imediat, cum zice Dan, fără scăpare. Îmi amintesc cum holbam ochii progresiv, cum mă așezam mai comod în scaun și cum îi flituiam pe toți cei din jur care aveau pretenții absurde de dialog cu mine. Au urmat ”Harun și marea de povești”, ”Furia”; ”Pământul de la picioarele ei”, ”Shalimar clovnul”, ”Versetele satanice”, ”Rușinea” , ”Grimus”, tot ce a fost publicat la noi până acum.
De fiecare dată când cumpăr o carte de-a lui o deschid cu o așteptare secretă de a afla dacă a reușit și de data asta să egaleze standardul, dacă se repetă, dacă e previzibil, dacă e mai puțin. Nu e ! În fiecare nenorocită de carte pe care am citit-o e mai mult, e altceva, e ca prima oară, e ”Cei trei mușchetari” reloaded ! De unde concluzia : m-am îndrăgostit de scriitura lui. Asta e explicația rezonabilă la care am ajuns. Face ce vrea din mine, mi-a distrus comunicarea cu lumea reală și-mi hrănește insidios credința periculoasă că lumea imaginară dinlăuntrul meu e la fel de vie, profundă, complexă, dotată cu lumină, sunet, miros, textură ca și aia din afară. Adicătelea, realitatea e supra-evaluată în comparație cu imaginația.
Toată tirada asta a fost declanșată de , bineînțeles, o carte : ”Seducătoarea din Florența”. Ca de fiecare dată, m-a frapat ușurința cu care o poveste suprarealistă e transformată în realitate tangibilă. Ce avem noi? Păi avem un împărat al Hindustanului , de origină divină, nițeluș burtos din cauza vârstei, care și-a creat o regină imaginară cu care face dragoste și căreia i-a dat un nume, servitori și camere în palat, personaj care se preumblă pe holuri în invizibilitatea ei și gândește, face planuri, visează și-i satisface împăratului toate dorințele. Supușii o cunosc și o ascultă ca pe o regină, deși nu o aud și nu o văd. Mai avem un florentin care devine războinic musulman și schimbă cursul istoriei Imperiului Otoman, Persiei și Hindustanului, o prințesă indiană ștearsă din analele istoriei, înzestrată cu o asemenea frumusețe și putere a privirii încât e idolatrizată instantaneu de toți cei care o văd, o Florență desfătătoare și crudă, un povestitor blond plin de farmece, Amerigo Vespucci și Niccolo Machiavelli, condotieri, prieteni pe viață, târfe visătoare, târfe cu talente în magia parfumurilor, un bazin a cărui apă prevestește nenorocirile, mulți oameni vii. Atât de vii, că poți să-i auzi și să-i miroși. Și atunci, nu e adevărată regina imaginară a Împăratului?
Ba da.
Am terminat de citit și am vrut să ies în curte și să mă plimb prin palatele și curțile din capul meu și să schimb înțelepciuni cu împăratul, sub lumina lunii, sub gutuiul proprietate personală. Jur că le-am văzut pe geam, reale, imense, în 150 de metri pătrați de curte. Doar că era ger și n-am ieșit, dar ele au rămas acolo. Acum sunt deja mai difuze, cred că se pregătesc să se ducă în altă parte, dar nu-mi pare rău, pot să le chem înapoi când vreau.
Cam asta e treaba cu Salman Rushdie. Îl iubesc pentru că din când în când îmi amintește de ce citesc și de ce sunt un om normal.

streașină vs. calculator

2010-01-07T12:43:00.000+02:00

curg streașinele. sau streșinele? oricum ar fi, azi curg.
Îmi place că am o casă cu streașină, ca să poată să curgă, m-aș simți neacoperită într-o casă cu învelitoare terasă.
mi-amintesc de camera de la mamaia Lucica, unde dormeam în vacanțe. Avea un ceas pe ”bufet”, cum îi spune ea, enorm, care ticăia foarte tare. Dacă nu era ceasul ăla în cameră, nu puteam să adorm, lipsea un ritm necesar ca să pot să încep să respir regulat, a somn. De-aia cred că mă liniștește atât de mult să aud picurând apa de pe streașină, măsoară regulat secundele vremii, parcă mintea mea nu mai balansează așa haotic.
Vara, după ploi torențiale, streașinele curg sprințar, mă-ndeamnă la sărituri iepurești cretine, cu veselie nițeluș nebună.
Iarna dorm toate cele vii, sub ceasul streașinelor, în liniște. Doar noi umblăm hăbăuci, cu ochi holbați de nesomn, cu treabă. Adică ne aflăm în treabă. Ar trebui să picotim regulat, să mai punem un lemn pe foc, să mai schimbăm o vorbă înceată cu alt semi-adormit, după care să adormim de tot.
Ieri am stat 6 ore să fac un calculator pentru fii-mea. Eee? M-am aflat și eu în treabă....
Mă trezesc pe la sfârșitul lui martie. Promit.

bună ziua

2010-01-05T12:04:00.000+02:00

așaaaaa. deci, așadar și prin urmare, la mulți ani !

Pornind de la premisa că e stupid să-ți imaginezi că te-ai schimbat radical în noaptea de revelion, continui să plutesc confuz prin iarna meteorologică în direcția unei primăveri așteptate. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
Nu înțeleg din ce motiv nu se schimbă anul începând cu Nașterea Domnului. De ce după 6 zile? Știe cineva? Sau să fie Anul Nou pe 1 martie, când începe primăvara? sau pe 21 decembrie, la solstițiu? Ăăă? Oare ce calcule absconse au dus la ziua asta care nu pare să aibă vreo semnificație mistică, religioasă, climaterică, astrală? e de studiat.
Gata cu asta.
Oameni mor și alții se nasc, ignorând cu nerușinare calendarul. Ne raportăm vârsta fizică la ani cu 12 luni, când trăim, de fapt, vârste psihice, emoționale, atât de diferite. Din toată călătoria asta cu finalitate stupidă, se pare că însăși călătoria trebuie să aibă sens, altfel ai pizdit-o, te trezești pe patul de moarte cu mâinile încă goale, apucând nimic, ferească Domnul să te uiți îndărăt și să te vezi fugind ca un prost toată viața după o concluzie care ți se revelează brusc : ai trăit, acum mori! Asta e tot. Dar ai trăit?
Din experiența mea (limitată la 34 de ani), am trăit doar în întâmplările mici. Pacea interioară, fericirea, m-au lovit inexplicabil în momente neprogramate și nemuncite - într-o seară oarecare cu soțul, la un șpriț cu prietenii în noiembrie (apropos, cea mai cretină lună din an, alături de februarie!), pe malul unei gârle noroioase, la marginea unei pârloage însorite pe la Negru Vodă, uscându-mi vara părul la soare, povestind copiilor pe întuneric despre sistemul solar, ascultând o Nocturnă de Chopin, etcetera, etcetera, etcetera. Nu știu NIMIC despre mine. Amintindu-mi de certitudinile de nezdruncinat de la 20 de ani, mi se pare că m-am prostit incredibil cu vârsta; sau, mai bine zis, m-am pierdut cu vârsta.
În concluzie, singura speranță care mai stă în picioare este speranța în surprize. Vă doresc și îmi doresc să ni se întâmple doar lucruri pe care nu ni le-am dorit niciodată.
Sună frumos? : ” Cu ocazia noului an, vă doresc să nu vi se împlinească dorințele!”.
Punct și de la capăt.

un comentariu genial la hollywood

2010-01-05T11:24:00.000+02:00

am preluat-o de la un deștept de pe blog și o dau și eu aici, ca să se bucure și alții. poftim: http://www.youtube.com/watch?v=9VDvgL58h_Y&feature=player_embedded#

Azi, fără cuvinte inutile

2009-12-14T11:42:00.000+02:00

un domn mi-a amintit astăzi despre Herta Muler. Am vrut de vreo două săptămâni să scriu despre dânsa, dar n-am reușit să încheg nimic cu adevărat revelator, așa că renunț. Este unul dintre puținii scriitori care vorbesc atât de complet și de adevărat prin ceea ce scriu încât orice comentariu devine o înșelăciune. Adaug doar Fernando Pessoa ”Cartea Neliniștirii”. Două recomandări din toată inima, fără altă justificare decât scriitura însăși. Enjoy.

banc porcos (pe final)

2009-12-04T21:03:00.002+02:00

copyright Mirela, o doamnă:
”trei cowboy în pădure, la foc , stau de vorbă.
primul cowboy : ”am fost acum o săptămână la cârciumă, unde a început un scandal. se băteau toți cu toți, ca chiorii. io am stat jos vreo juma de oră, până mi-a vărsat unu berea, atunci m-am ridicat și i-am luat la bătaie unu câte unu până am golit tot localul. sunt cel mai tare cow-boy!”
al doilea cowboy : „io am fost la un concurs de călărit tauri. am stat pe taur vreo 5 minute, că n-a putut să mă dea jos, după care am coborât io și l-am doborât cu un pumn. sunt cel mai tare cowboy!”
al treilea cowboy, în liniște, răsucea jarul cu pula.

sălbăticiunile orașului

2009-12-04T20:27:00.002+02:00

le-am vazut acum o oră, din mașină. copii, tineri, maturi, bătrâni. ascunși după nebunie, obsesii, pungi de aurolac. au priviri hăituite și furișe, veșnic în alertă, nu sunt niciodată prinși pe picior greșit de vreo agresiune și nici nu se miră. dacă aleargă, o fac cu aceeași grație implacabilă ca animalele sălbatice, fără să le pese cum le stau hainele în fugă, fără poză, pur și simplu de nevoie acută de a scăpa de ceva. când au ceva de spus, e ceva stringent și o spun cu voce tare, ca și cum ar fi singuri. de fapt, chiar sunt întotdeauna singuri, sau dacă fac parte dintr-un grup, e unul atât de ascuns despre care oamenii nu știu aproape nimic, o ramură nescrisă a vreunui ordin masonic unde nu ai acces decât dacă nu ai nimic. nimic al tău.
sălbăticiunile orașului sunt cel mai puțin ale orașului decât toate celelalte creaturi, nu sunt stăpânite de lucruri, sau de dragostea altor oameni, sau de nevoia de a aparține. n-au ajuns niciodată acolo, în locul acela cald, așa că sunt permanent pregătite să facă față răului, sau să facă rău. Răul n-are prea mult sens, e doar o problemă de supraviețuire.
dacă le prinzi privirea ți se face frică, frică de toată evoluția ta ca om educat, protejat, neliniștit, cu noțiuni acute de trecut și viitor. ei n-au istorie și nici n-o fac vreodată. trăiesc acum și se adaptează instantaneu la prezent, cu instinct primitiv.
sălbăticiunile orașului ar fi atât de frumoase, dacă n-ar fi atât de hăituite sau ignorate. dar atunci n-ar mai fi sălbăticiuni, și orașul ar fi o casă unde poți să crezi că știi pe toată lumea.

văroooooog

2009-12-04T14:34:00.003+02:00

dragii mei,
vă rog, dacă aveți plăcerea și dorința, să mă ajutați și pe mine, după cum urmează:
Aj vrea să-mi spuneți ce vă place să faceți. 3 lucruri care vă fac să vă treziți dimineața. 3 lucruri pe care, atunci când le faceți, vă uitați pe voi și nu vă gândiți la absolut nimic altceva decât la lucrul ăla anume.

Balansând eu între glume și treburi serioase, am aflat că se confundă îngrijorător - adicătelea lucrurile care mă fac să râd (singură, ca nebunii) ajung să fie la fel de importante ca lucrurile care mă fac să gândesc. Nu cred că e în regulă. Nu sunt eu un om serios? Responsabil? e acceptabil să sari ca nebuna de la o cugetare tip guru la o povestioară cretină fără implicații profunde? nu e rușinoasă schizofrenia asta? să nu răspundă nimeni, că am boală pe sfaturi și sentințe, mi-ajung alea pe care mi le dau singură. Problema e următoarea : deduc eu în sinea mea că oamenii sunt ca starea vremii - azi plouă mocănește și e bine în casă la căldură cu lumina caldă a lămpii și o familie zgomotoasă și veselă, mâine plouă identic mocănește și e nasol în casă fără lumina soarelui și o familie zgomotoasă și enervantă. Adică nu plouă identic mocănește, că nu vedem noi la fel ploaia. Atunci oamenii sunt la fel de labili și schimbători ca percepția asupra buletinului meteo? Eu cred că da, dacă sunt cinstiți cu ei înșiși. Sau am eu personalitate multiplă? Care dintre ele sunt eu? mă rog, n-are importanță, dar ajjj vreeeeaaa să aflu care sunt lucrurile alea care mă fac să vă plac cu adevărat - că vă plac pe toți ăștia care ați scris aici până acum.

Ca să fiu cinstită până la capăt, eu mă plac pe mine. Dar nu prea știu de ce. Că dacă despic firul în patru, e jale - inconsecveță, nehotărâre, însăși despicarea firului în patru până la demență, obsesii matematice, sociopatie, o varză frățioare. În disperare, hai să spun că eu sunt ce-mi place cu adevărat să fac, iar lucrurile alea determină cumva faptul că-mi place să stau cu mine. Și mai cred că eu sunt și oamenii pe care-i plac, din cauza acelorași lucruri subtile care-i definesc.
Pe cei pe care-i întânesc față-n față nu pot să-i întreb , că mi-e rușine că mă fac de râs. Pe cei pe care nu-i cunosc fizic, aș vrea să-i aflu mai mult. Ce-mi spuneți (dacă-mi spuneți) mă ajută să aflu despre mine și-mi crește și moralul că nu sunt labilă psihic.

Cei care mă cunosc știu că sunt un om serios, responsabil, relativ inteligent și cu ceva umor. Dar uite că nu sunt. Nu chiar.
Top 3:
1. de departe câștigător : să zac în pat, în liniște, înainte să adorm și să imaginez scenarii total nerealiste despre alte timpuri, alte lumi, cu oameni din capul meu. Altfel nu pot să adorm. Aaa, în plus, eu ies bine întotdeauna în poveștile astea - ce mama dracului, eu muncesc la ele!
2. să repar mecanisme cu șuruburi și fire, în special să folosesc scule cum ar fi șurubelnițe, chei, patent. După care să văd că funcționează. De preferință, să aibă un manual gros din care să deduc problema mecanismului și principiul de funcționare.
3. să mă uit la degetele de la picioare ale fetelor mele.

Fără abureli de tip ”îmi plac lectura și călătoriile”.Fiți clari. Dacă nu răspunde nimeni la postul ăsta, jur că nu mai scriu tâmpenii niciodată. Nu aici.

telenovelă belgiană pentru rock și orchestră

2009-12-02T11:19:00.003+02:00

două lucruri importante pentru mine s-au întâmplat ieri, 1 decembrie, despre care nu pot să scriu nimic:
1. la Timisoara au avut loc manifestații în stradă împotriva pactului Geoană - Antonescu, proteste auto-catalogate drept anti-comuniste și anti-Iliescu - nu le pot comenta pentru că trebuie să mărturisesc cinstit că nu mai pot să am o opinie obiectivă prin ceața electorală care mă paralizează. Nu știu și nu vreau să cred nimic despre nici un protest cu cinci zile înainte de turul II al alegerilor prezidențiale. Mă scârbesc deopotrivă alegerea Timișoarei ca loc de asumare oficială al acestei înțelegeri dubioase PSD-PNL (Timișoara, frățioare, cât de prost să fii să-l bagi pe Geoană în față în orașul unde au murit oameni la revoluția anti-comunistă??? Doamne, ne ducem pe apa Sâmbetei, vă jur!), cât și bănuiala că manifestațiile au fost organizate din culise de PDL și Băsescu. Faptul că probabil au ieșit și câțiva oameni în stradă care au strigat cinstit ”Jos Iliescu” și ”Jos comunismul”, mă umple de furie.
2. am făcut un grătar în curte cu prietenii, așa, de ziua națională (că aveam nevoie de un motiv! aiurea...). La masa de-a dreptul porcină care s-a întins, s-a pornit - pentru prima oară - o discuție politică despre Geoană vs. Băsescu. Oameni deștepți, sensibili, cu umor, s-au porcăit delicat cu argumente pe care n-am îndrăznit să le cataloghez drept superficiale, că dacă le spuneam că eu nu votez din cauză că amândoi candidații sunt de rahat și că aruncă praf în ochii românilor acum pe ultima sută de metri, o dădeam în alt scandal. Nu comentez, vă iubesc pe toți, mai bagă un mic cu muștar, că se răcește. Micul, nu muștarul.

Așadar, mă distanțez rușinos de actualitatea politică și povestesc din amintiri experiența cu belgienii pe care am pomenit-o în postul despre premierul Herman Van Rompuy.

Colegul meu de birou, Mateiaș, m-a abordat prin iarna trecută cu o idee interesantă: pasămite, există un festival de rock la Werchter , Belgia, între 2 și 6 iunie. Fiind vorba de o recomandare din partea unui om blând care fumează ierburi constant, am luat problema în serios și am intrat pe site-ul respectivului festival. Acolo, surpriză : vreo 24 de formații de rock în patru zile de festival, cu nume care de care mai sonore. E adevărat că am orbit parțial când am văzut Metallica drept cap de afiș, am și eu fixațiile mele la care nu renunț nici moartă, dar nici restul nu era de aruncat, ba dimpotrivă. Așa că am pus deoparte imaginea de femeie responsabilă, mamă a doi copii minori, integrată social undeva peste medie, și m-am aruncat orbește într-o aventură fără coordonate clare. Soțul meu a fost foarte de acord, probabil plictisit de aparențele menționate mai sus, așa că am comandat bilete de festival, locuri în camping, bilete de avion (la Tarom, mai scumpe, dar nu mă urc în avioanele alea low-cost că și-așa îmbătrânesc cu anii când zbor cu avionul, n-are rost să prind suta de ani în patru zile). După care am așteptat frumos să vină vara, plină de speranță. Părea a fi un fel de Vamă cu muzică foarte bună, ce vrei mai mult de-atât?
Am luat rucsacii (sau rucsacurile?), cortul, acte și telefoane mobile (le menționez, că fac parte din poveste) și am plecat către Bruxelles pe 1 iunie. Am ajuns acolo pe aeroport la ora 8 seara, cu gândul să petrecem noaptea prin această metropolă europeană, metropolă a Uniunii Europene, metropolă, ce mama dracului, și să ajungem la Werchter la 8 dimineața, când se deschidea campingul. Trenul rapid către Werchter pleca din subsolul aeroportului și te duce în 15 minute până la Leuven, de unde aveam asigurat transport cu autobuzul până la locul faptei.
Așaaa. Aeroportul internațional pare internațional, într-adevăr, la acea oră anume din zi. Ne-am bucurat, am băut o bere cu 6 euro la restaurant ca să-mi revină ritmul cardiac la normal după 3 ore de zbor (foarte civilizat de altfel, am tot respectul pentru Tarom).Am plecat cu trenul rapid către centru, fluturând entuziasmați o frumoasă hartă color cu minunile Bruxelles-ului.
Sunt gata să admit că oboseala, în special psihică, are un cuvânt de spus în ceea ce privește impresia mea despre această capitală europeană: este un oraș îngrijit, cu un centru vechi frumușel, complet lipsit de atmosferă istorică, restul este curat, trist, plicticos. Umblând cu ochi înfometați după ceva care să ne facă să ne oprim, am bănănăit printre turiști blazați ce păreau la fel de derutați ca și noi, iar la un moment dat, pe la 10,30, ne-am oprit extenuați la o cârciumă să mâncăm ceva specific locului, măcar. Adică scoici. Nasol. La 11, ospătarii au început să strângă mesele prin jurul nostru, altfel foarte îndatoritori, motiv pentru care ne-am simțit și am plecat mai departe, la altă cârciumă, speram noi, dar stupoare : peste tot se strângeau mese! La ora 12 totul era închis. Hoarde de oameni dezorientați se îndreptau agale către hotelurile scumpe la care stăteau, mai puțin noi care n-aveam hotel - la ce ne trebuia? Dan mă întreabă visător ”oare Becali ce face după 8 seara, când vine la slujbă la Consiliul Europei?” Tot el își răspunde : ”cre-că și-a închiriat o vilă în Bruxelles, împreună cu EBA, unde bagă niște grătare cu lăutari și-i înjură pe adormiții ăștia”. Probabil.
Așa că ne-am căutat și noi hotel, am găsit într-un târziu când pierdusem orice speranță, ne-am culcat dezbrăcați, că bagajele erau în seif la aeroport ca să nu stea în calea descoperirii metropolei cu pricina, și ne-am trezit pe la 10 dimineața cu entuziasmul puțintel ciobit. În definitiv, mai dă-i dracului cu Urziceniul lor spoit, că noi am venit la festival de rock.
Despre transporturi în Belgia numai de bine. Probabil că mulți fug de-acolo foarte repede, așa că s-au pus la punct cu infrastructura. Totul e smooth, rapid, civilizat. Am ajuns la Leuven, unde am dat cu ochii, lângă gară, de o coadă de cca 1000 de tineri ( că nu pot să le spun altfel) care așteptau autobuzele pentru Wrechter. ”Am pizdit-o” rezumă Dan situația. Eu ridic vulturește privirea, că ideea a fost a mea, pregătită pentru multe glume cretine din partea soțului care din păcate are foarte mult umor și nu mă pot abține să râd, în loc să mă enervez. Dar, cum am spus, metodele de scăpare din Belgia sunt impecabile, adică transportul e de vis; autobuzele făceau coadă unul după altul, împărțite pe zone de camping (poftim!), iar la coada cu pricina nu se stătea, propriu-zis, ci se înainta relativ rapid și sigur. După nici un sfert de oră ne-am suit și noi, puțintel dezorientați de atâta eficiență, fără să ne îmbrâncim cu nimeni. Afară, soare și 40 de grade la umbră. Mă rog, e vară, aveam șepci.
Populația de tineri belgieni, englezi (foarte mulți), olandezi și încă ceva de prin alte părți, părea prietenoasă și relaxată. Cam prea relaxată pe gustul meu, pentru un festival de muzică rock, dar mi-am zis că trăiesc cu sechele dintr-o țară veșnic pe buza prăpastiei. Hai să ne relaxăm și noi. Zis și făcut. Am ajuns la camping, am mers cam un kilometru până la intrare bând apă într-una, pe o șosea mărginită de corturi improvizate cu junk-food, tricouri, șepci și din nou junk-food. Dan mă întreabă : ”tu ai văzut ce grase sunt astea?”, eu arăt către junk-food, el aprobă, după care zice :”bine că au bere la drought la fiecare dugheană”. Dă să se oprească să-și ia una, după care trece la următoarea dugheană, după care se întoarce la mine siderat :”fă păpușă, aia nu e bere la halbă, e maioneză la manetă!”. Mă înțeapă un presentiment despre ce-o să mâncăm noi cinci zile, dar nu zic nimic.
La camping, stăm la coadă cam o oră ca să ne validăm biletele și să primim brățări de festival. Campingul nostru consta într-o pârloagă de vreo 2 ha, înnierbată frumos de altfel, cu un grup de 4-5 pomi înalți pe undeva aproape de spatele câmpului. Deci, umbră cam 0,3%. Acum, eu mă gândeam cu o logică de om hăituit de condiții nasoale de campare, că tot poporul care intrase înaintea noastră avea să-și pună corturile pornind de la grupusculul de pomi care dadeau umbră. Aiurea. Belgianul majoritar începuse să campeze nemțește de la linia din față, frumos către spate. Sub pomi, 2 corturi - de englezi! Văzând norocul care ne-a lovit din prostia altora, ne-am așezat frumos cortul, după studierea în prealabil a însoririi, sub sus-menționații copaci. Acolo nu era înnierbat la fel de frumos, erau câteva răgălii, dar ce contează am zis noi, cu creierii aburiți sub șapcă. Pe lângă noi treceau grupuri de oameni care cărau navete de bere (foarte caldă, evident), corturi de armată dintr-alea de 20 de persoane, piscine gonflabile, frigidere. Da, frigidere cu roți, eu întreb ”auzi, ăștia stau aici toată vara?”, Dan zice ”nuuu, dar sunt obișnuiți cu confortu, n-au stat niciodată la Vamă trei săptămâni pă banii scoși din vânzarea de borcane goale de iaurt”. ”Bravo lor, da cine păzește frigideru cât sunt ei la concerte?”. Dan mă privește puțin disprețuitor :”la ăștia nu se fură ca la noi, e Belgia, mămiță, nu Jimbolia”. Mda.
Ieșim la plimbare către zona de concerte. Pe drum, descoperim cârciuma cu bere, ne așezăm s-o bem, timp în care eu îmi pun mobilul la încărcat la unul din standurile cu încărcătoare de lângă intrarea în camping - Nokia din ăla vechi, puțin jupuit, pe care l-am lăsat vreo 2 ore, că uitasem între timp de el bând cele 6 beri de sete. Îl iau și pornim mai departe, uitându-ne după oameni mișto, dar nu prea avem ce alege - ele erau ori foarte grase, cu bluzițe minuscule și strechuri peste șunci, ori subțirele, blonde și cu priviri golite de orice gând; ei, băieți frumoși ca brajii, invariabil escortând câte o grasă dominatoare, părând foarte recunoscători că au cu cine face sex. Nu păreau că au ceva de-a face cu muzica din festival, ci erau doar în proces de socializare cu alții asemenea lor, bând tone de bere cumva meșterește, așa ca la servici. Adică veniseră cu treabă, alta decât concertele. Nu sunt rea, dar așa erau și la festival, am văzut noi dup-aia.
Concertele la cele două scene, cu toate amenajările adiacente (ecrane video enorme, grupuri de boxe amplasate intermediar pe gazon, etc.) au fost organizate impecabil. Sonorizare de vis, lumini, totul făcut profesional, fără greșală. Mi-a plăcut ce-am auzit, în special The Prodigy, The Killers, ceva Jason Mraz, Seasick Steve, Nick Cave, Dave Matthews Band, Kaiser Chiefs, marea surpriză live NineInchNails. De Metallica nu mai zic, că nu sunt obiectivă. Cumva dezamăgitori Oasis și Coldplay. Nu știu ce-au căutat acolo 2Manydjs și Black Eyed Peas, dar la popor au prins cel mai bine, că era cumva un disco cu 300 000 de cretini.
Stadioanele s-au umplut din prima zi cu un covor de hârtii îmbibate de omniprezenta maioneză, peturi de bere pe care le strângeau unii dintre belgieni ca să ia o bere gratis la 20 de pahare goale adunate de pe jos, ambalaje dubioase de mâncare chinezească sau vietnameză îmbibate și ele cu - surpriză! - tot maioneză. Scenariul era așa : ei turuiau veseli în timp ce li se scurgeau zemuri din senvișuri pe iarbă, când terminau de mâncat turuiau în continuare în timp ce lăsau din mână ambalajele acolo unde erau așezați, se ștergeau pe blugi, după care își aprindeau o țigare cu iarbă. Fumul aromat plutea compact cam pe 4 stadioane adunate, așa că nici nu simțeai nevoia să-ți aprinzi și tu una. Dan a susținut că noaptea vin niște chinezi care adună gunoaiele pentru ziua următoare - ei bine nu, stratul s-a îngroșat constant în 4 zile, cred că au băgat direct buldozerele după festival. Erau coșuri de gunoi, dar la minim 2 metri de fiecare consumator, în consecință prea departe.
”Aici nu e ca la Vamă” zice Dan, la fel de visător ca la Bruxelles. Nici nu știa cîtă dreptate avea. La întoarcere către camping, în prima zi, și-a pus și el mobilul la încărcat la standul cu pricina (obișnuit fiind cu telefonul lăsat în priză în mijlocul cârciumii Expirat din Vamă și uitat acolo vreo juma de zi) - Nokia din ăla nouț, cu cameră video. După 20 de minute, ia telefonul de unde nu-i! Ochii s-au injectat, înjurăturile au pornit valuri, dar telefonul n-a mai apărut. ”'Futu-ți Belgia mă-tii!” a fost cea mai blândă , după care a urmat și ”Futu-ți România mă-tii” ( a mea personală) după o oră de încercat să sun la Orange ca să-i blocheze cartela. Dacă ești român în străinătate nu contezi pentru Orange România, pentru că nu ai cum să le dai telefon de pe altă cartelă Orange, evident. Pur și simplu nu face apel, discuțiile cu roboții lor se finalizează cu un exasperant ton de ocupat. Am reușit să rezolv problema după ce-am sunat în țară la cunoscuții care aveau telefoane tot la Orange, ca să anunțe ei tragedia. În fine, după o oră și jumătate s-a reușit, timp în care belgianul hoț putea să converseze liniștit cu mătușa din Tahiti pe banii soțului meu. N-a fost cazul, cred că era un belgian foarte prost. Sau mă rog, un belgian.
Ar mai fi de menționat problema cu soarele din Belgia. Pe la 9 seara, stând sfârșiți de căldură pe gazon, la concert, privim soarele care stă în aceeași poziție de 5 ore. Dan mă îndeamnă să-l sun pe tata la București să intre pe net și să-mi spună la ce oră apune soarele la looser-ii ăștia. Fac întocmai, tata își drege vocea la telefon și zice ”ăăă, am aici pe sait trei ore diferite, astronomic, maritim, pe care-l vrei?” Îmi înnăbuș o înjurătură urâtă și zic, ușor răstit ”dă-mi-l pe ăla care-i cel mai devreme”. Tata ghicesc că rânjește malefic : ”10, 47”-”cuuuuum? adică o să fie soarele ăsta cretin până la unșpe fără un sfert?”. ”Dracu v-a pus” conchide tata ”aici e răcorică și uite beau o bere rece, cântă greierii, mi-am pus și-o muzică...”. ”Hai sictir!” închei eu grosolan, după care îl privesc cu milă pe Dan. Oftăm, țară de rahat, muzica e de vis, las că ajungem noi și la Vamă.
La plecare, Metallica a încheiat festivalul pe la 12 noaptea, noi am strâns totul din timp ca s-o zbughim către autobuze înaintea celorlați 300 ooo de oameni (credeam noi) care vor părăsi campingurile ca să se ducă pe la casele lor. Aiurea. Ne-am suit într-un autobuz pe jumătate gol, care ne-a lăsat în gara din Leuven la 3 dimineața, unde câteva grupuri de tineri dormeau pe jos pe holurile impecabile ale gării, așteptând primul tren către Bruxelles, la ora 5. Automatele de băuturi blocate, reflectoare de stadion care luminau peroane goale, o singură întrebare esențială : de unde ne luăm noi niște țigări și-o apă din Leuven? Dan pleacă plin de curaj să găsească un non-stop, pentru că, nu-i așa, speranța moare ultima, ăla e un oraș serios. Vine nervos după o oră, cu o apă și fără țigări, povestindu-mi cât de frumos iluminat e orașul gol, unde totul e închis, inclusiv benzinăriile, unde singurul chioșc de unde să-ți cumperi ceva, orice, e ținut de un arab care, din păcate, n-avea licență să vândă și țigări. Așteptăm plini de speranță trenul către aeroportul internațional al metropolei europene, unde să ne relaxăm la restaurant cu un mic dejun copios, o cafea aburindă și 5 țigări fumate deodată (afară , dar ce contează?).
Așa facem, descălecăm în aeroport cu ochii cârpiți de lipsa de nicotină și cu muzica în cap. Acolo, muzica se oprește brusc - tăcere! 3 nivele de aeroport foarte internațional, unde la 6 dimineața totul e închis - zeci de magazine, cârciumioare, bărulețe, standuri, toate cu obloanele trase și programul înscris pe ușă ”se deschide la 7 ,00”. Călători din toate țările, uniți de disperare, zac lipsiți de speranță pe bănci, mestecând obsesibv gumă. Avioane vin și pleacă unul după altul, noi zăcem răpuși în fața unui magazin cu țigări și cafea așteptând ora 7,00 ca pe mântuirea sufletelor, jurând că nu mai punem piciorul aici câte zile om avea.
Am plecat, am ajuns la București tot cu Taromul - se le dea Dumnezeu sănătate - acasă ne-am culcat și ne-am trezit pe la 12 noaptea, când Dan s-a dus doar așa, de-al naibii, la non-stopul de la colț să cumpere ceva, orice. A venit zâmbind.
E subiectiv ce-am scris? Ba bine că nu !
Nu cred că Belgia putea avea un premier altfel decât domnul Van Rompuy. S-ar fi sinucis după 3 zile.

Herman van Rompuy

2009-11-30T14:29:00.002+02:00

domnul cu pricina este primul președinte ales al UE (ca să scurtez titulatura stufoasă). La investitură a declarat că vrea :”...în funcţia sa de preşedinte al Consiliului, să se mulţumeasă doar cu un rol de facilitare a compromisurilor între statele UE.”.
Bun.
Domnia-sa este prim-ministru al Belgiei, are o carieră discretă de negociator consecvent, 62 de ani și se declară lipsit de ambiții politice. Principala calitate pe care o posedă, calitate care a înclinat hotărâtor balanța în favoarea sa pentru funcția de președinte UE, este aceea de a reuși să obțină înțelegeri dificile între parteneri dificili, după principiul auto-declarat ”o afacere din care nu câștigă decât unul dintre parteneri e o afacere proastă”.
În toată nebunia electorală a zilelor noastre, știrea a trecut aproape neobservată. La fel ca și personajul sus amintit, despre care multe voci europene susțin că e prea șters, ca politician, ca să aducă vreo contribuție notabilă din înalta funcție pe care o ocupă acum.
Întrebarea firească pe care mi-o pun, în raport cu alegerile din România, este una fundamentală : ce fel de om este necesar pentru președinție, la noi și la ei (care, de fapt, e tot la noi, doar că nimeni, în România, nu e conștient cu adevărat, încă) - o personalitate puternică, reprezentativă, capabilă să-și impună propriul program, sau un negociator încăpățânat și consecvent?
răspunsul, care te poate scoate din postura idioată de măgar al lui Buridan, stă în ceva cunoștințe esențiale de istorie. mai exact, istoria e compusă esențial din două feluri de date : nume de conducători sau nume de state; o perioadă istorică e definită ori de numele personalității care și-a pus amprenta energică asupra unui popor, ori de numele poporului condus de un conducător discret și abil. restul e nesemnificativ și pierdut la scară istorică, cam ca 150 de ani de conducere fanariotă pentru români.
Din punctul meu de vedere, nu există neapărat o condiționare de tip ”cine este necesar în condițiile date” ci mai mult o chestiune de ofertă : pe cine ai să bagi în față?
Are Uniunea Europeană un politician puternic care să reprezinte cu forță amalgamul de copii râzgâiați care nu prea vor să-și pună jucăriile la mijloc ? Poate domnul Van Rompuy să-i alinieze frumos, fără să ridice vocea la ei, ca să cânte la fel la serbarea de sfârșit de an?
Rămâne de văzut dacă mandatul domniei sale va face istorie, cât de mică, sau va fi ignorat de cei care l-au ales. Personal, cred că are șanse infime de a se face auzit în larma europeană. Mai ales că suferă, se pare, de laringită politică. Însă cred că e preferabil ca UE să-și încerce norocul în acest mod, în lipsa vocii puternice a unui președinte cu nume sonor, nu de alta, dar care ar fi acela?
Om trăi și-om vedea. La vot în turul II nu mă duc. N-am ce alege. Nu vom face istorie nici de data asta, nu e prima oară, doar că lipsa de speranță e covârșitoare.
Subiectul postului de față a fost inspirat indirect și de experiența personală cu belgienii. O s-o povestesc, că merită. De-aia am și dubii privind calitățile domnului Van Rompuy, deși recunosc că nu e cinstit

GDF, BRD, RSR

2009-11-25T12:53:00.002+02:00

azi am fost la gaze, să plătesc o factură cu ceva penalizări pentru frate-meu.
dom-ne, pe mine mă înveselesc teribil experiențele astea. cred că nu suntem un popor pasibil de trăit în bună înțelegere cu marile corporații. uite cum stă treaba:
de vreun an de zile primesc facturi de la fostul Distrigaz, actual GDF Suez, printate frumos, în culori. mă cam enervează plicul, că n-are bandă de-aia să-l desfaci ușor, ca la Romtelecom, dar una peste alta, aspectul e prietenos. corporația cu pricina a făcut și un sistem de plată pe internet, în care nu contează la ce bancă ai card, plătești ușor și rapid - bravo! (menționez aici cei 2 milioane de neuroni pe care i-am pierdut încercând să plătesc o factură prin BRD internet banking, cu un card emis de respectiva BRD; dragi români, a fost supra-realist! nu se poate plăti. nimic. dacă eu vreau să donez 5 milioane din contul meu de persoană fizică (parol!) într-un cont al unui manelist miliardar care scuipă semințe din chiușapte la stop și m-a agățat cu ”ce face feteleeee, ascultă rock? hai fă că te scot la bambu sâmbătă, punem de-un parti? uite telefonu meu, te pup, pa” - de exemplu, drept mulțumire pentru zâmbetul siderat pe care mi l-am făcut cadou, uite că nu pot. BRD dorește să sun la ei la bancă, unde să-i comunic unei domnișoare la fel de fizice ca și mine, că io vreau să fac o plată din banii mei! după care respectivul cont al manelistului îmi apare -uite contu! - pe pagina mea de internet banking, alături de opțiunea ”repetare plată”. adicătelea, eu nu pot să scriu contul cu mâna mea nicăieri, dacă nu anunț telefonic(!!!) la ei înainte. de ceeeeee? care mai e internet bankingu? e mai simplu să scot 5 milioane de la bancomat și să mă duc la bambu să-i dau boului în mână, poate pică și-o votcă, ceva.)
am încheiat paranteza, că m-am enervat din nou.
deci, cu gazele. n-am avut nevoie să mă duc la ei la sediu, că am internet și card (de la BRD!) care funcționează.
doar că azi a trebuit să rezolv problema fratelui meu, așa că m-am deplasat la ei pe Mărășești ca să le dau foarte mulți bani.
acuma, dacă am o relație atât de smooth cu GDF-ul, normal că am avut așteptări foarte mari de la relația directă om-corporație. cine să vină la ei acolo să stea la coadă, în epoca internetului ? se plătește și pe la poște, cecuri și alte bănci, de ce să-i mai deranjeze pe salariații de sub impecabilele neoane din sediul nou? ei bine, cel puțin 200 de cetățeni aveau un răspuns acceptabil la întrebarea asta.
nu discut despre ceilalți 200 care stăteau nervoși la cozile de la ghișeele de informații, că ăia aveau într-adevăr probleme extrem de particulare și variate, care ar umple un roman - dau doar un exemplu prins cu urechea în timp ce așteptam la casierii : ”doamnă, mie mi-au spart niște nesimțiți de copii, că nici nu-mi vine să le spun așa, niște golani de pe stradă, geamul de la contor și vreau să vină cineva să mi-l schimbe. - depuneți o cerere, uitați formularul. - da când vine? că mi-e frică să nu se strice contoarul, dacă vin și toarnă suc în el? - hă, hă, hă, lăsați că-i mai bine așa (un alt solicitant), nu mai înregistrează! - da io nu vreau probleme dom-ne, că dup-aia vin tot ăștia de la Distrigaz și zic că io l-am stricat și mă pun să plătesc penalizări ! - n-are dreptu, doamnă (același solicitant), că ei l-a scos în stradă, ei să păzească contoaru . - nu știu când vin, că eu doar înregistrez cererea, haideți că e coada mare (cucoana de la ghișeu). - păi da, că v-ați făcut sediu nou din banii noștri, da la telefoanele și roboții ăia nu răspunde nimeni, ca să pierdem noi vremea pe-aici! - nu e vina doamnei (alt solicitant), dânsa e doar angajată! - și io sunt angajată, și ce ? să zică mai departe la șefi! - faceți dumneavoastră o reclamație și io v-o înregistrez! - cuuuum? să stau și la coada aia de la reclamații? hai cucoană că-ți bați joc de mine! - vă rog frumos, eu nu v-am vorbit așa, fac și eu ce pot, haideți, vă rog cu cererea aia!. doamna pleacă înjurând discret (adică soft, doar cu dracu) să completeze cererea, următorul solicitant trece la ghișeu, dar între timp coada mea a înaintat cu 2 metri așa că s-a dus dracului distracția. întrebare : dacă formularele tip de cereri stăteau morman la intrare, împreună cu un text tipărit mare care să specifice că nu contează cât de absurd sau ciudat e motivul cererii, asta-i procedura standard și nu necesită explicații suplimentare, nu era mai simplu? răspuns : nu! toți ar fi stat la coadă ca să întrebe în prealabil, pentru că toți au impresia că dacă vorbesc direct cu un om de la ghișeul corporației, aceasta devine brusc o ființă prietenoasă, fizică și caldă, care rezolvă pe loc problema, respectiv dă un telefon și în 3 minute apare un salariat cu un geam de contor nou-nouț care o conduce pe doamna acasă cu mașina proprietate a corporației, unde schimbă geamul, aspiră sucul din cotor, admonestează copiii, pardon, golanii și nu ia șpagă când pleacă. eu încerc să fiu un om rațional, așa că accept faptul că e imposibil să fi eficient în felul ăsta, când ai milioane de clienți - extrem de individualizați! - așa că trebuie cumva să centralizezi înainte problemele și să trimiți dup-aia un salariat care să rezolve cât mai multe dintre ele, similare pe cât posibil.
să fie foarte clar, nu-mi fac iluzii privind eficiența GDF Suez (de ce ”Suez”, un GDF Ciulnița nu s-a găsit? nu, că n-are infrastructură pentru milioanele de clienți și nici milioane de euro să dea șpăgi pe unde trebuie). dar, oricât de frustrantă ar fi procedura, nu văd de ce trebuie să te încăpățânezi să dezvolți o relație personală cu o corporație în loc să procedezi corect și să le dai în cap după ce vezi că respectiva corporație nu-și face treaba - în fine, prezumția de nevinovăție, bla-bla-bla, nervi salvați de la sinucidere etc., rahaturi de genul ăsta.
revenind la celălalt grupuscul de 200 de oameni de la casierii, jur că doar vreo 10 erau pensionari vizibili, ceilalți, dacă erau, erau pensionați pe caz de boală. mintală. o frumoasă nișă de cetățeni între 30 și 40 de ani, îmbrăcați sport de la Purna sau Adibas, sau cu geci de piele de la Big Berceni și șapcă asortată, bătând din picior impacientați că merge greu coada și fluturând o unică factură la termen pe care voiau s-o plătească aici și acum, sub lumina fluorescentă de sediu nou. plata cash, evident, cu tot măruntul adiacent de dat rest, nu știu de unde scot femeile alea atâtea monezi și bancnote să dea rest la 100 de lei, dar păreau obișnuite, au părut puțintel contrariate când am vrut să plătesc cu cardul.
coada a durat 45 de minute, plata vreo 2. experiența neprețuită!
hai România! eu nu emigrez nicăieri, că-mi plac toți românii, și ăia care fac cozi și ăia salariați la corporație. în definitiv, e ca și cum ai merge la cârciuma din sat să mai bei un coniac Unirea și să mai auzi cine pe cine înjură. satul București.

.

2009-11-23T14:29:00.004+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=FLQALZFW85E&feature=related
ca să aibă sens, a nu se citi decât cu muzica pe fundal.
orice formă de artă te face mare și adânc pe dinăuntru. orice om cred că are un simț particular, exact, care-l face să zboare în afară doar în prezența unei la fel de particulare forme de artă, o nișă personală.
la mine e muzica. fără scăpare.

.

2009-11-22T17:54:00.003+02:00

de ce, mă întreb absolut retoric, toți oamenii de bună calitate pe care-i cunosc aleg invariabil bunăvoința în detrimentul adevărului? de ce preferă să te-ncălzească cu o vorbă liniștitoare în loc să spună pe față un adevăr care știu sigur că o să te doară?
să fie clar, eu nu vreau să mi se spună că sunt proastă. asta știu deja. și pe mine mă și doare propria prostie, motiv pentru care nu pot să iau decizii pe care ar trebui să le fi tranșat de multă vreme, decât după chinuitoare și prostesc de lungi procese de conștiință. hai, frățioare, să fim cinstiți! doar am știut de mult că nu poți să schimbi o stare de fapt doar pentru că nu vrei să accepți evidența.
Evidența? aici e problema. nimic nu e evident pentru oamenii care vor cu încăpățânare să fie buni. orice pare a fi posibil. dacă mai are și cultură, și ceva iscusință dialectică, te-ai fript. Nimic nu stă în calea afecțiunii celor din jur după ce au hotărât că există cu siguranță un fel în care să te facă fericit. treaba asta cu fericirea e o capcană în care cădem cu toții, ba chiar ne și zvârcolim prin ea, așa ca unchiul Gili care a alunecat pe o balegă, la Podul Dâmboviței, după care a agravat teribil situația încercând să iasă din ea. Fericirea nu e un bun pentru care muncești responsabil și-l capeți la salariu, ci te lovește cam când nu te-aștepți, ca dragostea.
Păi e cinstit așa? Nu e. Și ? Suntem buni pentru că ni se dă satisfacția admirației și respectului oamenilor pe care-i iubim, sau pentru că nu putem trăi altfel? Întrebarea nu ți-o pui decât atunci când trebuie să renunți la unul din motive, adică faci ce trebuie, ce știi că e adevărat, riscând să fi urât și detestat de cei la care ții, sau te sacrifici afecțiunii lor?
răspunsul este da. nu contează pentru care din ele, atâta timp cât poți să trăiești cu el și să fii consecvent. numai că doare ca o schilodeală, în oricare din cazuri.
Și atunci mă bălăcesc mai departe în dilemă, o uit uneori, sau o dau la o parte, sau mi se pare că n-are importanță, așteptând să mă lovească un trăznet din afară care să declanșeze o reacție în lanț. Dar trăznetul nu vine de nicăieri pentru că, nu-i așa, toți cei care ar trebui să trăznească sunt buni, mult mai buni ca mine.
Of, nici n-ar fi trebuit să scriu postul ăsta. Dar acum l-am scris și nu pot să-l uit.

despre cele ce curg şi celelalte

2009-11-22T15:32:00.002+02:00

Sâmbătă am privit apa curgând.
Râul Neajlov, la vreo 50 km de București, pădurice pe mal cu gunoaie, frunze uscate, picnic, mă rog, tacâm complet de week-end ecologist.
Trebuie să menționez aici, cu toată seriozitatea, bunăvoința și înțelepciunea fără margini (sau cu margini îndepărtate) ale soțului meu, care intuiește locuri comune ale personalităților noastre și le fructifică elegant. Mărturisesc faptul că nu arăt suficient cât de mult modifică acest lucru imaginea de ansamblu a relaţiei noastre. Cer iertare.
Revenind, cred că un râu, oricare ar fi el, e darul lui Dumnezeu pe pământ pentru specia umană , aşa cretină cum e ea. Literal un dar. E ceva profund alinător în curgerea unei ape şi cred că toate apele mişcătoare vindecă orice boală la cap.
Faptul e explicabil acum pentru mine, pentru că asta am realizat sâmbătă: se pare că boala se defineşte fundamental ca dezordine, aritmie, dizarmonie, în consecinţă panaceul este ritm, muzică, dans. Parcă nimic nu dansează mai implacabil vindecător ca un râu.
Mie mi-a cântat apa aia până n-am mai avut cuvinte să le gândesc. A curs prin faţa mea până m-a vindecat complet de idei; am stat, pur şi simplu, cu un băţ în apă, privind tâmp curgerea.
N-am avut nici o şansă. Oricât de masochist ai fi, oricât de mult ţi-ai iubi foamea interioară şi neliniştea, şi sufletul veşnic incomplet, lângă un râu timpul curge simplu cu sens, implacabil, nu se curbează, n-are valori diferite, vârfuri pozitive sau negative: nu e linia aia dreaptă de pe monitoarele de spital care arată că în sfârşit ai scăpat, ci umple tot ecranul.
Mai târziu m-am gândit la teoria relativităţii a lui Einstein - orice om cu scaun la cap trebuie să fie profund neliniştit de implicaţiile celei de-a patra dimensiuni asupra conceptului de evoluţie a spaţiului tridimensional. Mi s-a părut incredibil că abia în secolul XX, un mustăcios ciufulit a atras atenţia, matematic pe deasupra, că cele trei dimensiuni ale materiei finite nu valorează nici cât o ceapă degerată dacă nu există încă ceva care să le facă să se mişte - ca diferenţa între pictura de gang şi Rembrandt. Moartea nu poate fi concepută în coordonate temporale, pentru că nu le are, că dacă le avea, era viaţă (măcar puţin pe fund, cum zice un prieten de-al meu).
Care e legătura? Am avut eu o viziune sâmbătă : am văzut umbra nemişcată a unui copac pe curgerea apei de dedesubt şi mi-am simţit curgerea timpului prin viaţa mea, cuprinzător peste miezul nemişcat al propriei fiinţe. Nu cred că ne schimbăm fundamental, doar percepem această curgere a timpului prin noi şi asta am numit-o viaţă. Poate creştem, ne facem mai mari, dup-aia ne scofâlcim şi ne scufundăm, dar umbra rămâne mereu acolo, în acelaşi loc pe râul care e mereu altul. Iar alinarea în faţa apei curgătoare cred că vine din lecţia pe care ţi-o arată cu simplitate : viaţa poate curge muzical, cu ritm, fără să faci din asta un spectacol de circ.
Acum, mă rog, mie-mi place la circ. Dacă nu mi-ar plăcea, nici n-aş căuta liniştea cu atâta consecvenţă. Dar ăsta e alt dar cu două feţe, tot de la nemernicul care a făcut şi râuri ca să ne dea peste nas că suntem neterminaţi.
Mai e ceva ce am vrut dintotdeauna să spun, dar n-am ştiut cum : apa cu val mic mi-a revelat sunetul liniştii profunde (paranteza e dedicată celor care au stat cu mine pe maluri şi-au băut Martini, ştiu ei care sunt). Pe la 6 dup-amiaza, vara pe malul mării, dacă stai şi taci, auzi cum se sparg discret şi ritmic valuri mici de mal. Între ele, auzi perfect şi clar muzica tăcerii - aş vrea s-o spun mai adevărat, dar tot nu ştiu cum. O las pe altădată.
După ce am stat mult pe malul râului în linişte, m-am vindecat atât de profund că am vrut neapărat să plec undeva şi să ascult un om vorbind. Adică să ghicesc cum curge.

decât parc

2009-11-09T14:46:00.002+02:00

Într-un oraș ca Bucureștiul, parcurile (mari) sunt locurile unde poți să vezi oameni normali.
Intru în parc și după vreo 50 de metri mă lovește evidența: nimeni nu se grăbește. Nimeni nu se uită după mașini, nu ferește vreun zid sau vreun dobitoc și mai grăbit, toți se plimbă.
Spațiul e larg și oamnii încetinesc voit. Dobândesc o ușurință a corpului, care începe să se bălăngăne într-un ritm lent, mușchii se relaxează (în special mușchii feței), tălpile sunt aruncate înainte puțin a lehamite, mâinile se odihnesc prin buzunare, sau în alte mâini, sau pur și simplu se leagănă și ele liniștite pe lângă restul corpului.
Dar mai ales, oamenii din parcuri privesc în jur.
Mi-am dat seama cât de stresant e să mergi printre oameni care privesc constant doar în ei înșiși. Chiar când vorbesc cu mine, chiar când sunt atenți la un lucru anume, privirea e cumva întoarsă spre interior și concentrată să nu lase vreo breșă prin care să fie luați prin surprindere de altă privire. Ori, în parc, privirea se întoarce în afară și privește, laolaltă cu tot corpul. Adică nu le mai e frică de alți oameni, probabil datorită existenței a ceva frumos și viu, care nu e om - copaci, iarbă, cer, câini -, unde ar putea să-și odihnească privirea în cazul unei agresivități vizuale din partea altui om. Alternativa de siguranță.
Bucureștenii sunt foarte singuri când ies în oraș. De frică insidioasă de alți bucureșteni. Pentru că, probabil, nu suntem o comunitate, nu avem spirit de haită - în sensul bun al expresiei - decât cu cei de pe același nivel social cu noi, prieteni, neamuri, cei care se îmbracă-mișcă-vorbesc aceeași limbă; Bucureștiul e o sumă de orașe umane care nu formează un oraș mare, ci coexistă cumva de nevoie în același spațiu finit. Amestecați alandala, funcționăm pe principiul prezumției de vinovăție, având experiența repetată a unei întâmplări tulburătoare : orice agresiune (incluzând tot spectrul cuvântului, fizică sau psihică) e multiplicată înzecit de faptul că te descoperi singur în fața ei, chiar dacă ești într-o mulțime. Adică, revenind la povestea cu privirea, dacă întorci ochii de la agresor, nu găsești nici o altă privire care să te susțină, sau măcar să fie puțin tentată să se implice cumva (păi da, generalizez grosier, dar procentul de excepții e ridicol). Toți sunt singuri, cu ei, pentru ei și-atât. Problema (chiar dacă e personală, deși nu cred) se extinde dincolo de nevoia de suport psihic la nevoie, ci și în caz de parteneriat întâmplător la distracție - fiind bucureșteancă născută, nu făcută, sunt blindată (măcar în exterior) în fața violențelor concitadinilor mei - dar, frățioare, nu se bagă nimeni nici la râs! Măcar cu ochii, cu fața, cu ceva! Mi s-a întâmplat de multe ori să mă trezesc zâmbind ca proasta pe stradă, dintr-un motiv evident, fără să observ în jur nici o reacție. E jenant, mă simt puțintel dusă cu pluta și-mi recompun rapid fața de oraș.
Am divagat, dar o să revin. Până atunci, scenariul e așa : să zicem că o domnișoară platinată, îmbrăcată lucios de firmă, defilează triumfător cu bustul înainte și privirea vulturească, iar deodată, piciorușul încălțat cu cizmă cu toc cui și bot extrem de ascuțit se agață discret de pantoful moale cu ciucurași al unuia dintre cei doi maneliști ce încălzesc o bordură, în pauza nesfârșită dintre două târnăcoape (să le spunem Dorel, ca nume generic), care cască admirativ gura tocmai la domnișoara cu pricina. Nu au vrut să-i pună piedică, doar au uitat că piciorul unuia dintre ei a alunecat nepermis de mult în pietonal, iar domnișoara n-are nici ea vreo vină, privirea fiindu-i vulturească, așa cum am spus, parțial blocată oricum de bustul agresiv. Ea se dezechilibrează vulgar, mai să-și rupă tocul, dar își revine rapid cu instinctul infailibil al culegătoarei de roșii și castraveți de la Popești-Leordeni (na, că am instinct de haită, din ăla greșit!), după care le aruncă o privire de un dispreț zdrobitor tradusă cam așa :”băi luzăre, io nu mă uit la unu ca tine nici cînd îmi cară sacoja (copyright exarhu), cum ți-ai permis să-mi întrerupi marșul către shopping, nu vezi că muncesc? ai noroc că Juan Antonio zis Gămălie (că și prietenii ăia ai lui sunt niște facări, da măcar au Audi, nu ca tine) e plecat cu nisanu la proasta aia de mă-sa să-i ducă varza, că dacă ierea cu mine ți-o furai de nici nu mai vedeai șanțu ăla de căcat lângă care stai. Și degeaba ți-ai tras freza aia, că tot ca un prost arăți. Hai sictir!”. Dorel (1 sau 2) se face mai mic, Dorel (2 sau 1) rânjește încurajator, tradus cam așa :”mamă ce bună ești, ăsta e prost, așa-i, da io? Ăăă?”. Ea defilează nervoasă mai departe, s-a dus dracului, pentru 5 minute, aerul de superioritate, da-și revine repede cu același instinct amintit mai sus. Ei râd gros și-și dau câteva coate, acum și-au propus deja să pună piedică discret domnișoarelor care trec, că mai trece timpul și târnăcoapele alea au mânerul rece. The end.
Acum întreb eu : jumatea aia de minut în care s-au petrecut toate astea nu merită un zâmbet, măcar așa, cu colțul ochiului? Nu de oamenii implicați, doar așa, de scenariul personal care-ți vine instantaneu în cap? Nu e un motiv de enervare (pentru mine), ci de amuzament fugar, într-o zi obișnuită, o întâmplare fericită (tot pentru mine), văzută de mai mulți oameni, care n-au nici o reacție. Zero. Mă seacă!
Așadar, revin la parcuri. Trebuie să menționez cei câțiva cretini (în majoritate de sex feminin) care țipă la copiii lor ”nu alerga cu gura deschisă! uită-te pe unde calci, că m-ai înnebunit!” etcetera, dar în afară de ăștia zău dacă mă enervează cineva în parc. Oamenii dansează echilibrat, în ritmul propriu, cu legănarea firească a ierbii și a copacilor.
Cred că oamenii preistorici nu erau niște brute cu mișcări neterminate și agresive, ci niște dansatori grațioși cu ochii limpezi. Pentru că aveau numai parc.

am obosit.

2009-10-29T11:58:00.003+02:00

mă întreb cum suntem noi oamenii entități finite, care nu se dizolvă și rezolvă la loc în forme și culori mereu altele.
m-am plictisit să scriu siropoșenii, da uite că nu-mi iese ceva sprinten, cu trimiteri inteligente la cultură underground sau subtilități delicate. întrebările pe care mi le pun sunt simple și la obiect. pierpătrat spune că am o minte primitivă.
am obosit.
citesc, ascult, observ, îmi place jocul ideilor diferite-sprințare-inteligente-serioase-, mă topesc după oamenii cu umor fin și după oamenii care fac glume groase, după motocicliști bărboși și tatuați, după oameni subtili și sensibili până la durere (fizică, se înroșesc și le tremură vocea și le ard ochii), îmi plac fetele delicate și cenușii care știu lucruri pe care nimeni altcineva nu le știe - chiar nimeni -, pot să ascult ore în șir un om cu coloană vertebrală, sigur pe el, care demonstrează matematic, cu back-up cultivat, fiecare idee pe care-o scoate pe gură. Mai sunt DJ relaxați care pun muzică pe care n-am auzit-o niciodată înainte - și-mi dau o neliniște că se termină și n-o s-o mai aud din nou nicăieri - doamne bătrâne și elegante care e clar că au fost frumoase, in-style și s-au futut la greu din dragoste (de fiecare dată cu interes și curiozitate), făcători de muzică tineri, obișnuiți, care dau tot din ei pe scenă și devin mai mari și mai importanți și mai profunzi încât te rușinează că nu i-ai bănuit, sunt oameni câtă frunză și iarbă, doamne ce mulți sunt și cât de adânci, ochi și timp și urechi să ai.
toți lasă o urmă, mă schimbă, sar ca o capră turbată dintr-o stare în alta și-mi place, în spatele tuturor acestor stări stă speranța că vor intra într-un puzzle care o să se reveleze dracului odată.
fiindcă am o minte primitivă. vreau simplu, clar, esență.
dup-aia mi-amintesc de Blaga și Misterul lui nenorocit, de Biblie și ”crede și nu cerceta”, de toată muzica ChopinNickCaveMetallicaBenWebsterNINNusratFatehAliKhanRammsteinAlbinonișipots-oținașavreopatrupaginicelpuțindarnarerost, și iar mă-ntorc și zic: o fi de neatins, o fi doar credință și speranță necondiționată, o fi prea mult pentru un singur om, dar totuși, frățioare, nu găsești liniște interioară decât cu o lobotomie?
am obosit.
m-aș rupe în bucăți și-aș pleca definitiv în alte părți. să-i ia dracu pe toți proștii care susțin că nu e bine să fugi, că trebuie să-ți înfrunți temerile și lipsurile și neputințele și să le rezolvi ca să devii în sfârșit un super-om de căcat. ba e bine, că azi așa vreau eu.
așa că iar mă-ntorc și zic : o să-mi iau un Harley, că am o minte primitivă. gata.

a, era să uit, îmi plac și lucrurile mici.

în oraș

2009-10-26T10:18:00.003+02:00

Îmi place să conduc mașina, mi-aș lua un motor Harley dar n-am bani, așa că deocamdată rămân la autoturismul proprietate a familiei (destul de numeroasă, de altfel; nu cred că o să pot să-mi duc fetele în spate pe motor).
În sfânta zi de duminică, fiind liberă de obligații familiale, inclusiv deposedată de prezența soțului, m-am decis să ies prin oraș, să conduc cu muzica dată tare (dar nu cu geamurile coborâte, ca să nu se impacienteze vreun domn consumator de alte genuri muzicale decât de jazz sau rock industrial).
Așa că am purces la drum, conducând fără țintă pe străzi, până când am observat că e cam obositor să tot ferești vitezomani care-ți taie fața din dorința de a ajunge la stop cu 2,5 secunde mai devreme.
M-am oprit în centrul istoric, am parcat și am plecat la plimbare pe jos.
Am hoinărit vreo oră prin Lipscănie, m-am uitat pe ferestrele cârciumilor, m-am intersectat cu cohorte de oameni care păreau că și ei caută ceva, dar nu găsesc (ceea ce e relaxant, în definitiv, să vezi oameni indeciși și neliniștiți, semn că mai au loc pentru surprize). Ca o paranteză, mie îmi place Centrul istoric așa desfundat, ca după război, e o imagine cinstită aceea ce e orașul ăsta în esență, necosmetizat, cumva despuiat de false pretenții și cu parfum de ceva adevărat, trecut dar nu mort. Îmi place să mă preling noaptea pe o stradă pustie și dărăpănată, îmi miroase a case bolnave și vii.
În final, m-am oprit la Bruno, o cârciumioară vis-a-vis de berăria Amsterdam, unde se dă vin foarte scump și foarte bun. Am stat singură acolo și m-am uitat pe geam, am mai citit, iar m-am uitat pe geam, am băut un pahar de vin și am mai citit puțin. Mi-am amintit de senzația pe care o am la mare când citesc, atunci când ridic ochii de pe carte și văd apa și cerul în față, toate având dintr-o dată o altă dimensiune. Așa e și cu oamenii de pe stradă, par mult mai plini, compleți și mari cumva, priviți după cărți sau muzici, de unde zic așa : arta transformă realitatea, nu invers (sunt sigură că au mai zis alții mult mai deștepți treaba asta).
Una peste alta, am ajuns înapoi la mașină, am închis ușa după mine și am privit în gol. Nu mi-am găsit locul nicăieri, pe deplin, am privit și am fost privită, incomplet de ambele părți. Am rămas cu neliniștea că am trecut poate pe lângă ceva ce merita găsit, doar că nu m-am priceput eu să descifrez semnele din oameni sau din locuri - decât din cărți.
E bine să fii singur.
În concluzie, am fost în oraș, dar nu era acolo.

de luni, cu respect

2009-10-26T10:02:00.002+02:00

gândindu-mă la numele tuturor lucrurilor, dimpreună cu niște poezie de Blaga (nu ministrul), am ajuns la următoarea concluzie:
Știm să numim începuturile și sfârșiturile. Dar nu știm să dăm nume căutării dintre ele.
De-aia există oameni talentați dăruiți cu știința de a traduce căutarea pentru noi ăștialalți care o intuim, dar nu putem s-o numim.
Nici un artist nu ajunge vreodată la capăt, iar frustrarea, suferința, zbaterea interioară sunt dureros de privit, cu reverență și umilință pentru cei ce ne hrănesc.

.

2009-10-22T12:08:00.002+03:00

curge muzica. curge ca și cum nu s-ar mai sfârși.
nimic nu curge așa ca muzica. nici apa, nici nisipul din clepsidre, nici mierea, nici . doar eu curg odată cu ea.
sunt experimentul Philadelphia.

good old rock''n'roll

2009-10-21T09:47:00.001+03:00

aseară am fost la ZZ Top. 3 boșorogi cu chef de muzică. jos pălăria!

orhan pamuk

2009-10-19T12:00:00.002+03:00

Există artiști din toate domeniile care mă frustrează. În muzică, este Rolling Stones - e un fel de scurt-circuit între ce cântă ei și ce simt eu și mă enervez de fiecare dată când se întâmplă, pentru că ȘTIU că muzica lor are toate calitățile necesare ca să devină o plăcere profundă când o ascult. Doar că nu se întâmplă așa. În puzzle-ul meu interior Rolling Stones, Rafael și Picasso, Lars von Trier și subiectul postului de azi, printre alții, sunt ca niște piese care sunt clar făcute să se potrivească, doar că nu intră cum trebuie.
Dumnezeu știe dacă piesele sunt greșite din fabrică, sau am eu degetele neândemânatice, chestia e că mie puzzle-ul ”îmi face burtă”, sau pur și simplu nu vor să intre.
Și mă străduiesc, încerc să întorc problema pe toate părțile, dar nu și nu.

Asta pățesc eu cu Orhan Pamuk.
Nu discut aici valoarea obiectivă ca scriitor, nici măcar nu discut premiul Nobel pentru literatură pe care l-a luat, pentru că prima carte pe care am citit-o a fost Mă numesc Roșu și mi-a plăcut foarte mult - felul în care a împărțit povestea în capitole cu succesive puncte de vedere ale fiecărui personaj, detaliile parfumate ale artei miniaturiștilor turci, eleganța cu care a conectat firele poveștii (polițistă, în esență) cu istoria unei lumi trecute, aproape inaccesibilă spațiului creștin occidental, în fine, m-a prins de la început și n-am lăsat-o din mână până la capăt.
Am zis că mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap și am găsit un nou deliciu literar, cum sunt scriitori pe care-i cumpăr fără ezitare și nu mă dezamăgesc niciodată - Salman Rushdie, Jose Saramago, Kurt Vonnegut. Așa că m-am grăbit să cumpăr tot ce-am mai găsit publicat la noi, respectiv Zăpada și Viața cea nouă.

Am început să citesc Zăpada și după primele pagini mi-a scăpat ușurel din mână, am uitat-o pe noptieră fără să-mi dau seama și când am regăsit-o sub un vraf de cărți, m-am uitat cu uimire la ea și mi-am amintit că, parcă, am început s-o citesc la un moment dat. Ce s-o fi întâmplat ?

Acum două săptămâni am cumpărat Viața cea nouă și m-am așezat temeinic, hotărâtă să nu mă las până nu mă lămuresc ce se-ntâmplă. M-am concentrat, mi-a plăcut scriitura, dar nici asta nu m-a prins în plasă. Îmi place să mă încolțească o carte, să mă facă s-o caut cu ochii din când în când, să anticipez momentul când o deschid din nou, din diverse motive - să-mi placă, să mă enerveze, să mă contrarieze, - dar nu am reușit să deschid nici o relație personală cu cărțile lui Orhan Pamuk. Am senzația că trișează cumva, cu talentul de povestitor și ușurința cu care încheagă frazele în carte, substituie substanța pe care o descopăr și mă impresionează la Rushdie, de exemplu.

Sunt aproape sigură că pur și simplu nu rezonăm pe aceeași frecvență, deși mă încearcă un dubiu că, poate, într-adevăr lipsește ceva esențial în cărțile lui.
Cât despre excepția Mă numesc Roșu , gândindu-mă retrospectiv îmi amintesc desfătarea cu care am savurat detaliile de factură istorică, mai mult decât povestea în sine, iar asta e o înclinație personală către istorie - am vrut să scriu despre cărțile care m-au schimbat, iar una dintre primele care mi-au venit în minte a fost Suetonius, 12 cezari! - hai că e clar.

Așa că renunț. Le pun frumos în bibliotecă și le adaug la lista frustrărilor mele. În definitiv, n-am destul timp pentru toate cărțile pe care vreau să le citesc, toată muzica pe care vreau s-o ascult, toate filmele pe care vreau să le văd.

Adio, domnule Pamuk.

Mamaia Lucica, Maica Domnului și niște garduri

2009-10-12T14:58:00.002+03:00

Mamaia Lucica e cel mai BUN om sănătos la cap pe care îl cunosc. Mai cunosc și alții, e adevărat, sunt buni, dar nu sânt sănătoși la cap. Toți au în ei un pic de uimire rănită, temperată de umor sau obișnuință, că și-o iau peste scăfârlie aproape de fiecare dată când fac ceva dezinteresat.
Ei bine, mamaia n-are reacția asta niciodată. E bună cu simplitate, așa e natura ei interioară.

Are 84 de ani, a venit în București după al doilea război, de la Călugăreni, a prins foametea, a locuit într-o cameră cu tataia Gicu și cu 2 copii mici (tata și unchiu Luță) vreo 2 ani, după care s-au mutat în casa în care stă și azi, în Pieptănari - 2 camere, pivniță, pod și curte cu viță.
Povestește toate astea cu poftă, ca și cum viața ei a fost importantă și plină de sevă. Și chiar așa a și fost.
I-a plăcut să trăiască toate greutățile vieții ei pentru că a avut doi copii sănătoși și deștepți pe care i-a făcut oameni, un soț care n-a ridicat mâna sau vocea la ea niciodată și pe care a putut să pună bază, pentru că vara stăteau cu toții la șpriț în curte, cu neamurile și prietenii, toamna culegeau viia și făceau o nenorocire de vin care se termina invariabil până la Crăciun, primăvara trăgeau niște mese de Paște de pomină, pentru că se duce la biserică de 84 de ani în fiecare duminică și e ferm convinsă că Isus Cristos și Maica Domnului sunt reali, vii și o ascultă.

Că veni vorba, eu cred că e adevărat. Una din puținele certitudini pe care le am e că toate lucrurile bune care mi se întâmplă (și nu cred că le merit), ca și toate lucrurile nasoale care nu mi se întâmplă (pe care sigur le merit) se datorează exclusiv faptului că Mamaia Lucica dă acatiste la biserică în fiecare duminică pentru tot neamul nostru. Jur că așa cred.

Acum o doare un șold de la vreme, obosește mai repede ca altădată după ce spală-calcă-gătește-face curățenie-face piața, dar tot sare la bucătărie să aducă niște gogoși cu gem sau niște sarmale de vis, plus dulceață în farfuriuță cu un pahar de apă rece (să nu ți s-aplece, mămăică).

Se uită la telenovele, după ora 3 dup-amiaza. Într-o zi ne-a povestit happy-end-ul uneia, citez : ”erau frumoși, mămăică, cum alergau ei așa, printre niște garduri !”. Eu mă uit la Dan (soțul meu), el se uită la tata, tata întreabă ușor răstit (că are boală fundamentalistă pe telenovele) :”ce garduri, dom-ne?”. Mamaia răspunde convinsă :”niște garduri frumoase, cu flori pă ele”.
Stăm noi, trei arhitecți, în cameră la tata și studiem problema: am eliminat din start posibilitatea ca protagoniștii să fi fost sportivi de performanță la campionatul mondial de 400m garduri. Plus că telenovela era de epocă, cu rochii lungi și costume cu melon. Păi cum mama dracului sălta domnișoara peste uluci fără să-și agațe poalele, câte duble să tragi până iese acrobația? Apoi, dacă nu săreau peste ele, ce căutau printre? Erau homeleși? - nu cadrează cu subiectul.
După multe ipoteze abracadabrante și râsete cu lacrimi, ne-a lovit evidența : erau pergole ! din alea care se cumpără la Hornbach la bucată! Concluzia a fost clară : mamaia are o capacitate de sinteză excepțională, iar noi suntem zero la amenajări peisagistice.

Toate astea, plus încă un milion de alte lucruri, mă fac să mă doară inima puțin când mă gândesc la ea. O să moară firesc, într-un viitor relativ apropiat, pun pariu că n-o să zacă nici o zi, iar eu trăiesc cu groaza că n-o să fiu acolo (din cine știe ce motive stupide) să-i aprind lumânarea, așa cum m-a rugat: ”să vii tu, mămăică, că în tac-tu nu pun nici o bază!”.

Și nu-mi pasă că postul ăsta e patetic și atât de personal. Dacă n-aveți una ca ea, ați fript-o!

http://www.piticigratis.com/2009/10/s-p-e-r-anta-moare-ultima/

2009-10-09T15:31:00.001+03:00

hai că se poate.

Precucuteni

2009-10-09T12:57:00.003+03:00

azi dimineață mi-am băut cafeaua în bucătărie, din aceeași cană în care mi-o beau de ani de zile și mi-a rămas degetul prins în mâner, de era s-o vărs pe toată masa.
mi-am amintit așadar de uimirea, amestecată cu încântare, cu care am descoperit ceramica din cultura Precucuteni, pornind de la modelul de ceașcă din lut cu mâner foarte înalt, supra-dimensionat, ce mi s-a părut la vremea aceea (ca și acum) o dovadă de bun-simț elementar.

Am acasă, ascunse pe undeva, copii pe calc dintr-o carte dedicată culturii sus-amintite, de la biblioteca Institutului de Arheologie București. o să le caut și-o să le postez, că e păcat să nu fie expuse public. printre ele sunt desfășurări de pictură de pe vase ceramice, rudimentare în raport cu pictura ulterioară Cucuteni, dintre care îmi amintesc imaginea unor motive animale (sau animaliere? - scuze pentru ignoranță) - așa-numitele ”motive cu lupi” - impresionant de expresive, cum mi s-au și părut caii cu gât lung pictați la Mânăstirea Arbore (unici, se pare, în pictura bisericilor zidite de Ștefan cel Mare).

cu aceeași uimire mi-am amintit de Getica lui Pârvan, mai exact planșele cu hărți reprezentînd expansiunea getică din mileniul I A.Chr. - pentru orice om obișnuit cu harta actuală a Europei, creuzetul populațiilor în continuă mișcare expansionistă din perioada pre-europeană este impresionant.
Cartea cu pricina trebuie citită, sau recitită, ca să poți avea o minimă perspectivă corectă asupra prezentului, inclusiv asupra fenomenului UE despre care am scris ieri.
http://www.archweb.cimec.ro/Arheologie/parvangetica/getica.htm

Ar mai fi de studiat și Dacia Preistorică a lui Nicolae Densușianu, ca să realizezi aberațiile naționalismului romantic și necesitatea unor critici avizate, susținute de argumente CULTE (vezi Titu Maiorescu și Vasile Pârvan), care să tempereze exaltările acestui tip de opinii.

Despre ceramica predacică sunt multe de spus și mai ales de văzut. au făcut-o alții, mult mai avizați decât mine, pe care îi recomand cu tot respectul - o să revin cu o bibliografie, după ce o găsesc acasă.

dacă citește cineva interesat, biblioteca Institutului de Arheologie de pe strada G-ral Berthelot (fostă Nuferilor), cam în dreptul străzii Puțul cu Plopi, este un ”must-go”. Printre alte comori, un album care-ți rupe mâinile despre istoria veșmintelor din Țările Române începând cu sec. XII (parcă).

distracție plăcută!

flit

2009-10-09T12:53:00.002+03:00

o completare necesară (în lumina celor 3 zile trecute de la deschiderea acestui blog):
”dacă nu poți să dai cu flit cu eleganță, taci și sapă”.
deci tac și mă supun.

.

2009-10-08T14:50:00.002+03:00

gata, că nu mai am răbdare cu mine.
așa, de adio :
în mașină cu tata. el zice :”fă-o la dreapta!”. i se spune calm că e un semn acolo ”sens interzis” care înseamnă că n-ai voie. tata răspunde :”nu știi ce vezi!”.

UE

2009-10-08T13:29:00.002+03:00

”Inca o dovada a faptului ca esafodajul UE ramane, dupa atatia ani de la fondare, o constructie totalmente artificiala si disfunctionala. Realitatea se incapataneaza sa aiba dreptate, mai ales atunci cand e confirmata de istorie. Nu se „fabrica” entitati politice noi asa cum initiezi o intreprindere sau o afacere; politica, sa nu le fie cu suparare birocratilor postmoderni, nu e totdeauna una si aceeasi cu administrarea de bunuri, cu votul legilor si al regulamentelor. Totul arata ca nu se rezolva situatiile culturalo-istorice, economice si diplomatice, totalmente eterogene, printr-un simplu tur legislativ sau electoral, fiindca, in realitate, conteaza doar vointa micilor elite mondialiste, fericitele beneficiare ale privilegiilor oferite de Global village.” - http://revistacultura.ro/blog/2009/10/ue-%E2%80%93-o-gluma-grotesca/

mai are cineva vreo îndoială?

întrebarea nu e retorică. în proporție covârșitoare, impresia generală despre fenomenul UE este impregnată de dezamăgire. generozitatea ideii a fost eclipsată istoric de infantilismul ei. abordarea globalistă, simplificată de interese economice stringente - care au anulat decența necesară pentru a trata cu o asemenea adunătură eterogenă - a dus la un mecanism monstruos, irelevant din punct de vedere al eficienței la scară europeană și prin aceasta ușor de manipulat.

istoria ne arată că pumnul de fier al comunismului sovietic a reușit să păstreze intact blocul est-european pe parcursul a 50 de ani. strict obiectiv, pare un succes.

încercarea de a substitui totalitarismul ideologic prin ”socialismul corporatist” - cum bine sintetizează dl. Varujan Pambuccian - s-a dovedit un eșec de proporții. eșec perpetuat cu inconștiență la nivel înalt.

deci, reformulez : mai are cineva, de-acolo de sus, vreo îndoială?

cuvinte virtuale

2009-10-08T10:11:00.002+03:00

am realizat azi, când îmi duceam copilul la școală, că e foarte probabil ca fetele mele să intre la un moment dat pe acest blog, să afle cam ce-i mai trece mamei prin cap, atunci când nu le pisează să se spele pe dinți și să-și facă lecțiile (sau pe blogul tatălui, perpătrat!). mă mângâie iluzia unei conversații între una dintre ele și o prietenă dintr-a V-a, cam așa ”auzi fată, am stat aseară și m-am uitat pe net la concertu lu Justin Timberlake, a fost super - tare !” - ”aaa, n-am avut timp, că am stat pe blogu lu mama”. nu zău !!!
eu n-am avut alternativa asta, pe vremea când încă mă mai simțeam superioară părinților mei și-i uram constant. am doar câteva scrisori trimise de tata, când am fost plecată 6 luni în California cu o bursă, pe la 16 ani. tata oricum e un caz particular, întotdeauna a vorbit cu mine așa cum vorbești cu un om matur, inteligent și sensibil (de, e tata!). în afară de asta, habar n-am ce gândeau în raport cu celelalte lucruri importante din viața lor în afară de noi, copiii.

faptul în sine e hilar și e o întrebare foarte personală, care mă privește pe mine și copiii mei.
dar mă duce cu gândul la o discuție mai veche, cu un prieten, despre cărți tipărite vs. cărți publicate în spațiul virtual.

dincolo de dependența definitivă de substanța cărții tipărite, la care subscriu, știu că abundența de informație accesibilă pe internet, la un simplu click de mouse, a schimbat deja radical abordarea cititului, a CĂRȚII. problema pe care a ridicat-o prietenul meu în discuția sus-amintită a fost că această abundență de informație e cantitativă și nu calitativă, că cititorii se pierd în rezumate și nu mai ajung la substanța profundă a detaliului, adicătelea ”aflu mult, dar știu puțin”.
mă îndoiesc, pentru că fiecare generație se adaptează natural la starea de fapt. eu proiectez pe computer, părinții mei proiectau la planșetă. s-a pierdut în desuet frumusețea schiței înnegrite de cărbune pe o foiță mototolită, s-a câștigat rapiditatea cu care proiectul prinde formă la nivel de pixeli. nostalgia pentru ochii lăcrămoși sub lampa de birou, aplecată peste teu și echer există, dar e a mea, nu a copiilor mei. e cinstit să le-o transmit și lor ? nu cred, prefer să-și creeze propriile nostalgii, cu parfumul personal al vieții lor trăite în epoca de aur a internetului.

ca să nu mă dau bătută în fața rațiunii, totuși, uneori ( prea rar...) beau ceai dintr-o ceșcuță cu farfurioară, ceainic și zaharniță, set complet moștenit de la o soră a bunicului, așa, ca să-i fac în ciudă fiică-mii. măcar să-și pună întrebarea ”oare mama are blog, sau s-a boșorogit de tot?”.

lego cu parfum medieval

2009-10-07T22:36:00.002+03:00

un domn pe nume Robert Carney a făcut o machetă lego a castelului Corvinilor din Hunedoara - http://carneycastle.com/Hunedoara/index.htm.
nu ştiu povestea interesului domniei sale pentru castel, dacă aş afla-o cumva ar fi un cadou nesperat, cam ca zmeul pe care mi l-am dorit de Crăciun toată copilăria şi nu l-am primit, în loc de papuci şi pijamale.
Mi se pare aiuritor că aflu despre asta după o îmbârligată navigare pe net, din link în link, după ce am lucrat în salturi la proiectul de restaurare al Castelului Corvinilor cam de 9 ani, practic de când am terminat facultatea.

cum, doamne iartă-mă, se leagă între ele cuvintele astea : lego - castelul corvinilor - robert carney - restaurare ? simt cum rotiţele sistemului logic al minţii mele se învârt frenetic, cam ca sprintul unui melc faţă de săgeata albastră a lui Google.
Google everything.

sau poate netul e mic, ca Urziceniul. dacă te-nvârţi printre site-uri care te interesează - oricât de aleator, că sunt mai multe ca spermatozoizii într-o ejaculare de tânăr sănătos, descoperi cu siguranţă un punct comun, extrem de particular, cu un om despre care nici nu ţi-ai pus problema că există. şi a cărui relaţie personală cu punctul ăla comun este la kilometrii distanţă de a ta.

recunosc cinstit că mi-a înveselit toată săptămâna.

aşa cum se întâmplă atunci când stai de vorbă în tren cu un domn necunoscut, de profesie ţăran, cu domiciliul în judeţul Mehedinţi, să zicem; după o conversaţie tihnită despre starea vremii, recoltă şi politică, afli că un verişor de-al lui de la Bucureşti e cumnat cu bunicul tău din partea mamei. şi că are şi o poză alb-negru în care apar ambii cumnaţi (verişorul şi bunicul), făcută în '56, cu găleata de vin şi sifoanele din sticlă sub masă, tocmai la moşia lui din Mehedinţi. poză pe care ţi-o trimite prin poştă, după 2 săptămâni, într-un plic scris cu caligrafie atent rotunjită, la care te uiţi lung, lung şi nu prea ştii ce ţi-a umplut inima dintr-o dată : bunicul tânăr, şpriţul pe care-l intuieşti zglobiu şi de cursă lungă, sau grafia de pe plic.

hate me

2009-10-07T22:18:00.000+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=xogOqnMQdy8

,

2009-10-07T11:35:00.002+03:00

am uitat să scriu de paranoia. altora. m-a lovit ieri scurt și năucitor, de unde circumspecția cu privire la bloguri vs. dialog. nu poți să întrerupi reacția exagerată, poate perfect justificată, a unui om decent, cu bun simț, care nu te cunoaște.
fiind protejată de afecțiunea oamenilor de calitate din viața mea, episodul a rămas doar o nedumerire, combinată cu jenă, că m-am comportat oarecum ca gaița de la cinematograf. dar mie asta îmi stârnește râsul, eventual condescendența.
deci, așadar și prin urmare, să nu uit că oamenii sunt sensibili la propriul spațiu virtual. puțină auto-cenzură, vă rog.
deși e trist, se pare că e necesar.

blog

2009-10-07T10:10:00.002+03:00

treaba asta cu blogu trebuie tratată cu oarece circumspecție.
de ieri până azi am reflectat nițel la impulsul oarecum infantil, dar temperat de umor, cu care m-am apucat eu să-mi fac blog. cu umor, zic, pentru că aproape instantaneu cu ideea de a mă băga pe net mi-am amintit de o poveste a unui prieten (Doru), aflat la film la cinematograf (evident un film de calitate, că domnul cu pricina nu-și aglomerează viața cu prostii - păcat, uneori prinde bine). Lângă el, o domnișoară și un domnișor, în spate, 2 gaițe care trăncăneau fără oprire despre minunile shoppingului la mol - mai exact una dintre ele, lansată într-un monolog exasperant. la un moment dat, domnișoara de lângă Doru se întoarce către domnișorul adiacent și comentează contrariată ”auzi dragă, dacă asta are atâtea de spus, de ce nu-și face blog?”.

de unde vin și mă întreb: de ce-și fac oamenii blog?
poți să tratezi problema din perspective foarte variate, una din ele fiind cea de mai sus - unii au atâtea de spus și sunt complet lipsiți de auto-cenzură, adicătelea nu are importanță valoarea substanței comunicării, nu contează că informația transmisă nu trezește nici un tremur interior de curiozitate sau vreo revelație minoră în cei care o citesc, important e să afle frate tot poporu virtual că exist și folosesc limbajul.

atunci, de ce-și fac oamenii inteligenți și sensibili blog?
2 motive principale, zic eu: după ani de zile de dialoguri vioaie, culte, cinice, după citit sute de cărți, văzut capodopere cinematografice, ascultat muzică obscură (spre exemplu jazz, care e obscur pentru 99% din populație, deși merită mult mai mult), un om deștept se confruntă cu problema propriei ființe îmbogățite - avem un suflet, cum procedăm? atunci se întoarce către prieteni apropiați, iubiți, neamuri, etc. și dechide gura să spună cu adevărat ceva. și nimic nu e mai groaznic decât licărul de panică și retragerea instantanee, ca de melc în propria cochilie, a unui om cu care ai băut, ai vorbit despre artă, ai borât pe la colțuri de stradă, ai râs până la lacrimi și ai contemplat frumusețea, atunci când te aude, sau te vede, cum deschizi cu naturalețe cușca inimii și vrei să-i arăți cine ești cu adevărat (mă rog, pe cât posibil ). cu alte cuvinte ”bă, ăsta vorbește serios, ce mă fac?”. insuportabilă priveliște, extrem de greu să-ți ții firea, să-l liniștești cu un banc porcos strecurat inteligent în conversație, să aștepți cu răbdare și calm o reacție firească, gândită și prietenoasă. ne trădează mimica, ochii, respirația agitată, mai bine mai bagă o bere și întoarce micu ăla că se face scrum. în concluzie, e de preferat un jurnal deschis pentru toți, un monolog din care pricepe fiecare ce vrea, în intimitatea din fața computerului, unde cei ce vor comentează, cei ce nu pricep trec pe blogul cu shopping la mol.

al doilea motiv - foarte important și care mă umple de bucurie - e reverența față de cuvântul scris. orice om iubitor de CARTE are un respect enorm pentru curgerea cuvintelor în scriitură, cum se-așează ele frumos, unul după altul, compunând idei, lumea vie din capul nostru, aia care prinde formă în singurătate și după reflecții liniștite, neântrerupte de zgomotul vorbirii. cred că orice om adevărat savurează singurătatea.

e sănătos să-ți expui insulița pe net? am o teamă circumspectă că poate creea dependență și poate să distrugă definitiv plăcerea (dureroasă, uneori) unui dialog față în față cu un om viu.

azi

2009-10-06T14:18:00.002+03:00

azi e luni.
azi e 6.
azi am avut o revelatie în mașină, stând la stop - evident -, când m-a lovit un parfum din trecute decenii (cam de pe la 16 ani) - eu, mare cât lumea și ceva în plus, fără amputări dilematice. parfumul cu pricina s-a evaporat cam în 5 minute - tot la stop.
azi lucrez la birou.
azi e soare.

așadar, ce e azi?

am văzut într-un film suedez o scenă cu o doamnă săracă, mamă a 3 copii (ulterior 7), cu un soț trăznitor de masculin - sexy - și bețiv, respectiva doamnă cărând un coș cu rufe spălate spre chițimia unde locuia. cu copiii și soțul. privirea dubioasă (suedeză) și spatele drept. se oprește și privește niște țurțuri picurând în care se reflecta soarele, după care trece la întinsul rufelor. comentariul vocii din fundal (al fetei celei mari - povestitorul) : ” mama mi-a spus că în viață vezi ceea ce vrei”.

vrei?