văroooooog

dragii mei,
vă rog, dacă aveți plăcerea și dorința, să mă ajutați și pe mine, după cum urmează:
Aj vrea să-mi spuneți ce vă place să faceți. 3 lucruri care vă fac să vă treziți dimineața. 3 lucruri pe care, atunci când le faceți, vă uitați pe voi și nu vă gândiți la absolut nimic altceva decât la lucrul ăla anume.

Balansând eu între glume și treburi serioase, am aflat că se confundă îngrijorător - adicătelea lucrurile care mă fac să râd (singură, ca nebunii) ajung să fie la fel de importante ca lucrurile care mă fac să gândesc. Nu cred că e în regulă. Nu sunt eu un om serios? Responsabil? e acceptabil să sari ca nebuna de la o cugetare tip guru la o povestioară cretină fără implicații profunde? nu e rușinoasă schizofrenia asta? să nu răspundă nimeni, că am boală pe sfaturi și sentințe, mi-ajung alea pe care mi le dau singură. Problema e următoarea : deduc eu în sinea mea că oamenii sunt ca starea vremii - azi plouă mocănește și e bine în casă la căldură cu lumina caldă a lămpii și o familie zgomotoasă și veselă, mâine plouă identic mocănește și e nasol în casă fără lumina soarelui și o familie zgomotoasă și enervantă. Adică nu plouă identic mocănește, că nu vedem noi la fel ploaia. Atunci oamenii sunt la fel de labili și schimbători ca percepția asupra buletinului meteo? Eu cred că da, dacă sunt cinstiți cu ei înșiși. Sau am eu personalitate multiplă? Care dintre ele sunt eu? mă rog, n-are importanță, dar ajjj vreeeeaaa să aflu care sunt lucrurile alea care mă fac să vă plac cu adevărat - că vă plac pe toți ăștia care ați scris aici până acum.

Ca să fiu cinstită până la capăt, eu mă plac pe mine. Dar nu prea știu de ce. Că dacă despic firul în patru, e jale - inconsecveță, nehotărâre, însăși despicarea firului în patru până la demență, obsesii matematice, sociopatie, o varză frățioare. În disperare, hai să spun că eu sunt ce-mi place cu adevărat să fac, iar lucrurile alea determină cumva faptul că-mi place să stau cu mine. Și mai cred că eu sunt și oamenii pe care-i plac, din cauza acelorași lucruri subtile care-i definesc.
Pe cei pe care-i întânesc față-n față nu pot să-i întreb , că mi-e rușine că mă fac de râs. Pe cei pe care nu-i cunosc fizic, aș vrea să-i aflu mai mult. Ce-mi spuneți (dacă-mi spuneți) mă ajută să aflu despre mine și-mi crește și moralul că nu sunt labilă psihic.

Cei care mă cunosc știu că sunt un om serios, responsabil, relativ inteligent și cu ceva umor. Dar uite că nu sunt. Nu chiar.
Top 3:
1. de departe câștigător : să zac în pat, în liniște, înainte să adorm și să imaginez scenarii total nerealiste despre alte timpuri, alte lumi, cu oameni din capul meu. Altfel nu pot să adorm. Aaa, în plus, eu ies bine întotdeauna în poveștile astea - ce mama dracului, eu muncesc la ele!
2. să repar mecanisme cu șuruburi și fire, în special să folosesc scule cum ar fi șurubelnițe, chei, patent. După care să văd că funcționează. De preferință, să aibă un manual gros din care să deduc problema mecanismului și principiul de funcționare.
3. să mă uit la degetele de la picioare ale fetelor mele.

Fără abureli de tip ”îmi plac lectura și călătoriile”.Fiți clari. Dacă nu răspunde nimeni la postul ăsta, jur că nu mai scriu tâmpenii niciodată. Nu aici.