CRIZE

După cum știu cei apropiați mie, la mine acasă se petrec nenumărate șprițuri & grătare de sezon - pentru că am curte. Probabil că și compania este relativ plăcută, dar io tot cred că din cauza curții mari și aerisite dau toți buzna din două în două zile sub pretextul transparent ”hai, mă, să mai stea și copiii ăștia la aer”. Copiii se retrag la un moment dat în camera fetelor mele, unde-i uită Dumnezeu jucându-se, în timp ce părinții responsabili cu ”aerisirea” respectivilor copii răcnesc cu ochii injectați de băutură, prin fumul de la grătar, gesticulând cu scule performante de învârtit micii. Sau pastrama, sau ce-o mai sfârâii pe-acolo.
Discuțiile sunt - aproape - culte, limbajul este suburban. Din când în când, o discuție aproape serioasă petrecută la șpriț mă pune pe gânduri.
Orice dispută depinde de calitatea persoanelor implicate și de contextul în care are loc dialogul - pe scurt, 8-10 oameni cu vârste între 30-50 de ani, cu profesii liberale (arhitecți, actori, medici, mici întreprinzători -sic!-), cu simț al umorului și minți odihnite. Curtea e măricică și verde, vecinii sunt prietenoși și mai ales îngăduitori, locul îndeamnă la argumentații incisive și relaxate. Mă rog, în limite acceptabile.
Toți cei pomeniți mai sus sunt implicați în ceea ce aș numi ”societatea civilă underground”, adică oameni care lucrează în medii sociale selecte, își plătesc toate taxele la stat ca să poată dormi liniștit noaptea, chiar dacă asta le înjumătățește veniturile, sunt la curent cu mersul politicii și-și bagă pula - scuzați - în ea, pentru că una peste alta au o viață suficient de bună ca să-și permită să plece în vacanțe cu copiii și să stea la șpriț cu prietenii pe care îi vor, nu cu ăia cu care trebuie și au toate astea în ciuda voinței sistematice a statului de a-i îngropa definitiv sub taxe, impozite și proceduri încâlcite care să susțină restul economiei bolnave și milioanele de pensionari. Nu au mult, dar nici puțin, cum spunea un prieten de-al meu foarte împăciuitor.
Cum mama dracului este posibil să avem o afacere care funcționează corect, plătind taxe și impozite la greu, într-o economie care stă pe buza prăpastiei de ani de zile? Cum se poate ca majoritatea oamenilor cu care lucrez să fie în aceeași situație ca mine și s-o ducă bine? Și mai ales, cum este posibil ca acest segment al firmelor mici și mijlocii să fie încolțit și agresat de toate politicile fiscale și totuși să supraviețuiască cu succes?
Cum este posibil? Habar n-am.
Discuția care m-a pus pe gânduri se referă la grevele de protest anunțate împotriva reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor și 15% a pensiilor și ajutoarelor sociale.
Unii dintre prietenii mei au susținut că ar trebui să ieșim și noi la manifestațiile de protest, pornind de la ideea că măsurile anunțate lovesc nepermis de mult în segmente defavorizate de populație care o duc greu și-acum.
Eu am întrebat de ce, că mie nu-mi taie nimic? Răspunsul a venit pe loc, ca o pălmuță de avertizare - ”păi nu-ți dai seama că se referă și la mă-ta, la tac-tu, la bunici și neamuri care lucrează la stat sau sunt pensionari?” Am vrut să zic imediat, nițeluș obraznic, ”să iasă ei la manifestație”, dar m-am abținut și-am stat să mă gândesc: mama lucrează cu mine la firmă și uită să-și ia rahatul de pensie de la CEC, pentru că veniturile ei sunt, evident, din dividendele muncite zilnic la firmă. Tata are și el o firmuliță de arhitectură din care o susține și pe bunică-mea de 84 de ani (care-mi spune tot timpul ”mămăică, ne ajută Dumnezeu, că uite, cu banii din pensie și cu ce-mi dă tac-tu am bani de pus deoparte, în afară de ăia pentru înmormântare”). Unchii și mătușile au pensie și au și salarii de pe la firme private unde muncesc. Nu am nici o persoană apropiată care să lucreze la stat, iar pensionarii mei nu stau degeaba (deși așa ar fi corect) ci muncesc în domeniul privat care nu e afectat direct de reducerile pomenite mai sus.
Așa că am revenit în discuția care se aprinsese între timp și am pretins din nou că io nu am motive, de data asta, să susțin greva generală. Când am observat că argumentul cu neafectarea mea directă nu ține, am mai băgat două: mi se pare corect principiul ca într-o situație de criză să fie afectați cei care iau și nu cei care dau bani la stat, cu alte cuvinte să mai poată respira o vreme cei care-i susțin cu taxe și impozite pe cei care primesc salarii de la stat și pensii, că altfel se prăbușește toată șandramaua și nu mai primesc pensionarii și bugetarii nici procentele alea de 85% și 75% din venituri. E indiscutabilă nedreptatea socială, dar din punct de vedere economic mi se pare la fel de indiscutabil corectă.
În al doilea rând, nu înțeleg însăși finalitatea demersului unei greve generale. Se pare că în situația de față, singura soluție alternativă acceptabilă este mărirea cotei TVA-ului și a plafonului de impozitare. Adică eu să mă duc să manifestez pentru ca să mi se ia mie mai mulți bani decât mi se iau deja. Sincer, stupiditatea gestului îmi surclasează cinismul .
Când am terminat, am observat o ușoară urmă de îndoială în ochii interlocutorilor. Mda. Dar pensionarii și-au muncit deja pensiile, iar bugetarii n-au nici o vină că lucrează la stat, tot muncă se cheamă - s-a auzit contr-argumentul, că nu degeaba suntem băieți deștepți.
Aparent corect, daaaaarrr ... pensionarii trebuie să fie conștienți că într-o societate de tip capitalist, că aia vrea toată lumea, să fii pensionar înseamnă să fii la mila statului. Dacă guvernarea e cretină, ajungi la bătrânețe, evident, la mâna unor cretini, iar orice om cu scaun la cap încearcă să se pună la adăpost de această situație (pe care e adevărat că nu ai cum s-o prevezi la 35 de ani, dar trebuie s-o presupui) prin venituri suplimentare - muncă după vârsta de pensionare, sau investiții din timp, sau lingouri îngropate în curte, ceva acolo care să-ți fie de ajutor tocmai în astfel de situații de criză. Dacă n-o faci, e pe inconștiența ta. Tragedia este că cei care primesc pensie acum în capitalism, au muncit în comunism pe cu totul alte coordonate și cu alte așteptări. Regret, dar nu pot să fac mai mult de-atât.
Cât despre bugetari - FALS! - ESTE vina lor că lucrează la stat. Mitul ăsta idiot că un post călduț într-un birou unde tai frunză la câini de la 9 la 5 și-ți primești salariul lunar negreșit, salariu care, culmea!, crește încet și sigur, trebuia să fie demolat de acum 20 de ani. Una dintre cele mai nocive concepții de după comunism - cea a riscului inexistent din sectorul bugetar -  a fost sistematic alimentată și îngrășată cu procente de creștere salarială plătite din taxele sectorului privat, care n-a văzut în timpul ăsta vreo reducere semnificativă de plafon de impozitare, cum ar fi eliminarea impozitului pe profitul reinvestit, sau a cotei de TVA.  În perioade de creștere economică statul a decis să mărească salariul minim și pensiile, în loc să stimuleze întreprinzătorii mici și mijlocii să investească mai mult, adică să dea, implicit, mai mulți bani la buget din afaceri profitabile crescute prin investiții!
În concluzie, salariații statului care protestează acum, cu inocență, o fac ignorând riscul pe care-l implică ORICE opțiune privind angajarea în sectorul privat sau bugetar, protestează de pe poziția de forță a maselor care pot ieși la manifestație cu sutele de mii sub aceeași lozincă ” lucrez la stat, deci să mi se dea”. Poziție care, în fond, e justificată de atitudinea inconștientă a oamenilor care au fost votați de aceeași hoardă dezlănțuită. Hai să vă văd pe unde scoateți cămașa!
Cât despre șpriț, ce să mai spun, între timp s-au băut multe rânduri de bere, conversația a evoluat pe alte coordonate - cum ar fi un uichend prelungit la Vamă, fără copii -, s-a lăsat seara și aerul e parfumat de iasomie și caprifoi, se râde mult și cu poftă.
Poate unii dintre noi or să se ducă la manifestații, din compasiune irațională, realizând prea puțin că manifestează, de fapt, din scârba profundă față de prostia și nesimțirea conducătorilor, deci implicit și față de cei alături de care protestează. Poate că o să mă duc și eu la o manifestație de protest împotriva lipsei de soluții viabile de ieșire din criză, în afară de reduceri salariale, deși un astfel de protest pare puțin important pentru marea masă care simte doar că o să facă foamea mai mult decât până acum. Oricum ar fi, săptămâna asta avem toți foarte mult de lucru, avem bani de câștigat și impozite de plătit, avem proiecte de mici investiții de urnit prin hățișul birocratic și șpăgile inerente, ca să ne asigurăm că n-o să stăm NICIODATĂ la mâna unor incompetenți. Cunoaștem riscurile muncii în sectorul privat și ne adaptăm la situație. Dă-l în pula mea de guvern, la o manifestație anti-Boc mergem toți. Hai noroc!