Precucuteni

azi dimineață mi-am băut cafeaua în bucătărie, din aceeași cană în care mi-o beau de ani de zile și mi-a rămas degetul prins în mâner, de era s-o vărs pe toată masa.
mi-am amintit așadar de uimirea, amestecată cu încântare, cu care am descoperit ceramica din cultura Precucuteni, pornind de la modelul de ceașcă din lut cu mâner foarte înalt, supra-dimensionat, ce mi s-a părut la vremea aceea (ca și acum) o dovadă de bun-simț elementar.

Am acasă, ascunse pe undeva, copii pe calc dintr-o carte dedicată culturii sus-amintite, de la biblioteca Institutului de Arheologie București. o să le caut și-o să le postez, că e păcat să nu fie expuse public. printre ele sunt desfășurări de pictură de pe vase ceramice, rudimentare în raport cu pictura ulterioară Cucuteni, dintre care îmi amintesc imaginea unor motive animale (sau animaliere? - scuze pentru ignoranță) - așa-numitele ”motive cu lupi” - impresionant de expresive, cum mi s-au și părut caii cu gât lung pictați la Mânăstirea Arbore (unici, se pare, în pictura bisericilor zidite de Ștefan cel Mare).

cu aceeași uimire mi-am amintit de Getica lui Pârvan, mai exact planșele cu hărți reprezentînd expansiunea getică din mileniul I A.Chr. - pentru orice om obișnuit cu harta actuală a Europei, creuzetul populațiilor în continuă mișcare expansionistă din perioada pre-europeană este impresionant.
Cartea cu pricina trebuie citită, sau recitită, ca să poți avea o minimă perspectivă corectă asupra prezentului, inclusiv asupra fenomenului UE despre care am scris ieri.
http://www.archweb.cimec.ro/Arheologie/parvangetica/getica.htm

Ar mai fi de studiat și Dacia Preistorică a lui Nicolae Densușianu, ca să realizezi aberațiile naționalismului romantic și necesitatea unor critici avizate, susținute de argumente CULTE (vezi Titu Maiorescu și Vasile Pârvan), care să tempereze exaltările acestui tip de opinii.

Despre ceramica predacică sunt multe de spus și mai ales de văzut. au făcut-o alții, mult mai avizați decât mine, pe care îi recomand cu tot respectul - o să revin cu o bibliografie, după ce o găsesc acasă.

dacă citește cineva interesat, biblioteca Institutului de Arheologie de pe strada G-ral Berthelot (fostă Nuferilor), cam în dreptul străzii Puțul cu Plopi, este un ”must-go”. Printre alte comori, un album care-ți rupe mâinile despre istoria veșmintelor din Țările Române începând cu sec. XII (parcă).

distracție plăcută!