am obosit.

mă întreb cum suntem noi oamenii entități finite, care nu se dizolvă și rezolvă la loc în forme și culori mereu altele.
m-am plictisit să scriu siropoșenii, da uite că nu-mi iese ceva sprinten, cu trimiteri inteligente la cultură underground sau subtilități delicate. întrebările pe care mi le pun sunt simple și la obiect. pierpătrat spune că am o minte primitivă.
am obosit.
citesc, ascult, observ, îmi place jocul ideilor diferite-sprințare-inteligente-serioase-, mă topesc după oamenii cu umor fin și după oamenii care fac glume groase, după motocicliști bărboși și tatuați, după oameni subtili și sensibili până la durere (fizică, se înroșesc și le tremură vocea și le ard ochii), îmi plac fetele delicate și cenușii care știu lucruri pe care nimeni altcineva nu le știe - chiar nimeni -, pot să ascult ore în șir un om cu coloană vertebrală, sigur pe el, care demonstrează matematic, cu back-up cultivat, fiecare idee pe care-o scoate pe gură. Mai sunt DJ relaxați care pun muzică pe care n-am auzit-o niciodată înainte - și-mi dau o neliniște că se termină și n-o s-o mai aud din nou nicăieri - doamne bătrâne și elegante care e clar că au fost frumoase, in-style și s-au futut la greu din dragoste (de fiecare dată cu interes și curiozitate), făcători de muzică tineri, obișnuiți, care dau tot din ei pe scenă și devin mai mari și mai importanți și mai profunzi încât te rușinează că nu i-ai bănuit, sunt oameni câtă frunză și iarbă, doamne ce mulți sunt și cât de adânci, ochi și timp și urechi să ai.
toți lasă o urmă, mă schimbă, sar ca o capră turbată dintr-o stare în alta și-mi place, în spatele tuturor acestor stări stă speranța că vor intra într-un puzzle care o să se reveleze dracului odată.
fiindcă am o minte primitivă. vreau simplu, clar, esență.
dup-aia mi-amintesc de Blaga și Misterul lui nenorocit, de Biblie și ”crede și nu cerceta”, de toată muzica ChopinNickCaveMetallicaBenWebsterNINNusratFatehAliKhanRammsteinAlbinonișipots-oținașavreopatrupaginicelpuțindarnarerost, și iar mă-ntorc și zic: o fi de neatins, o fi doar credință și speranță necondiționată, o fi prea mult pentru un singur om, dar totuși, frățioare, nu găsești liniște interioară decât cu o lobotomie?
am obosit.
m-aș rupe în bucăți și-aș pleca definitiv în alte părți. să-i ia dracu pe toți proștii care susțin că nu e bine să fugi, că trebuie să-ți înfrunți temerile și lipsurile și neputințele și să le rezolvi ca să devii în sfârșit un super-om de căcat. ba e bine, că azi așa vreau eu.
așa că iar mă-ntorc și zic : o să-mi iau un Harley, că am o minte primitivă. gata.

a, era să uit, îmi plac și lucrurile mici.