UE

”Inca o dovada a faptului ca esafodajul UE ramane, dupa atatia ani de la fondare, o constructie totalmente artificiala si disfunctionala. Realitatea se incapataneaza sa aiba dreptate, mai ales atunci cand e confirmata de istorie. Nu se „fabrica” entitati politice noi asa cum initiezi o intreprindere sau o afacere; politica, sa nu le fie cu suparare birocratilor postmoderni, nu e totdeauna una si aceeasi cu administrarea de bunuri, cu votul legilor si al regulamentelor. Totul arata ca nu se rezolva situatiile culturalo-istorice, economice si diplomatice, totalmente eterogene, printr-un simplu tur legislativ sau electoral, fiindca, in realitate, conteaza doar vointa micilor elite mondialiste, fericitele beneficiare ale privilegiilor oferite de Global village.” - http://revistacultura.ro/blog/2009/10/ue-%E2%80%93-o-gluma-grotesca/

mai are cineva vreo îndoială?

întrebarea nu e retorică. în proporție covârșitoare, impresia generală despre fenomenul UE este impregnată de dezamăgire. generozitatea ideii a fost eclipsată istoric de infantilismul ei. abordarea globalistă, simplificată de interese economice stringente - care au anulat decența necesară pentru a trata cu o asemenea adunătură eterogenă - a dus la un mecanism monstruos, irelevant din punct de vedere al eficienței la scară europeană și prin aceasta ușor de manipulat.

istoria ne arată că pumnul de fier al comunismului sovietic a reușit să păstreze intact blocul est-european pe parcursul a 50 de ani. strict obiectiv, pare un succes.

încercarea de a substitui totalitarismul ideologic prin ”socialismul corporatist” - cum bine sintetizează dl. Varujan Pambuccian - s-a dovedit un eșec de proporții. eșec perpetuat cu inconștiență la nivel înalt.

deci, reformulez : mai are cineva, de-acolo de sus, vreo îndoială?